Atunci când soarele dogoreşte prea tare, producând seceta, sau când ploaia ce cade peste măsură provoacă inundaţii, distrugând munca de o viaţă a oamenilor, când omului îi merge rău deseori, el dă vina pe Dumnezeu, exclamând: „A uitat Dumnezeu de noi!“
Sfânta Scriptură contrazice lucrul acesta: „Dumnezeu nu este nedrept ca să uite osteneala voastră şi dragostea pe care aţi arătat-o pentru numele Lui…“ (Evrei 6, 10). Ceea ce uită Dumnezeu este păcatul celor ce se căiesc şi se întorc cu faţa spre El.
Profetul Isaia ne îndeamnă astfel: „Căutaţi pe Domnul câtă vreme est eaproape. Să se lase cel rău de calea lui şi omul nelegiuit să se lase de gândurile lui, să se întoarcă la Domnul, Care va avea milă de el, la Domnul nostru, Care nu oboseşte iertând“ (Isaia 55, 6-7). Însuşi Dumnezeu întăreşte cuvintele acestea, zicând: „Când zic celui rău: «Vei muri» – dacă se întoarce de la păcatul lui şi face ce este bine şi plăcut, dacă dă înapoi zălogul, întoarce ce a răpit, urmează învăţăturile care dau viaţă şi nu săvârşeşte nicio nelegiuire, va trăi negreşit şi nu va muri. Toate păcatele pe care le-a săvârşit se vor uita…“ (Ezechiel 33, 14-16).
Dumnezeu uită păcatele celui care se căieşte sincer, în schimb, aşa după cum i-a spus lui Moise, cel care nu se căieşte acela va muri. „Pe cel ce a păcătuit împotriva Mea pe acela îl voi şterge din cartea Mea“ (Ieşire 32, 33) sau „Sufletul care păcătuieşte acela va muri…“ (Ezechiel 18, 4). Cel care nu se căieşte de păcatele sale, atâta timp cât este în viaţă, în Ziua Judecăţii va fi, întradevăr, uitat de Dumnezeu.
Atunci, orice căinţă, orice lacrimă, orice rugăciune va fi prea târzie. În loc de bucurie, cel nepăsător va primi răsplata nepocăinţei sale în locul uitării care este focul gheenei. Aşadar, să ne întoarcem acum la Dumnezeu cât Îl mai avem pe Domnul Iisus Mijlocitor şi Mântuitor. Căci, în clipa când El va reveni ca Judecător, va fi prea târziu, mult prea târziu. Că nu Dumnezeu este cel Care uită pe om, ci omul este cel care uită pe Dumnezeu, o dovedesc cuvintele: „Nu mâna Domnului este prea scurtă ca să mântuiască, nici urechea Lui prea tare ca să audă, ci nelegiuirile voastre pun un zid de despărţire între voi şi Dumnezeul vostru.
Păcatele voastre vă ascund Faţa Lui şi-L împiedică să v-asculte…“ (Isaia cap. 59).
Slăvit să fie Domnul!
S.M.
