SCRISOAREA VII
Ciprian urează sănătate preaiubiţilor fraţi, preoţi şi diaconi
1. Vă doresc sănătate, fraţi preaiubiţi, însumi sănătos fiind prin harul lui Dumnezeu şi dorind să vin degrabă la voi, ca să se împlinească atât dorinţa mea, cât şi a voastră şi a tuturor fraţilor. Se cade totuşi să veghem la pacea tuturor şi în acest răstimp, cu toate că e un necaz al inimii noastre să fim departe de voi, pentru ca nu cumva venirea mea să aţâţe pornirea şi violenţa păgânilor împotriva noastră şi să devenim prilej de a rupe pacea noi, care suntem mai mult datori a ne îngriji de pacea tuturor. Aşadar, dacă voi, după liniştirea lucrurilor, îmi veţi scrie că trebuie să vin, ori dacă Domnul va binevoi s-o arate, atunci voi veni la voi. Căci unde oare mi-ar putea fi mai bine ori mai plăcut, decât acolo unde a vrut Dumnezeu să primesc credinţa şi să cresc în ea?
2. Vă cer cu stăruinţă să aveţi grija văduvelor şi a bolnavilor şi a tuturor sărmanilor. Dar şi pentru peregrini1, de vor fi unii în nevoie, faceţi cheltuială din suma mea, pe care am lăsat-o la confratele nostru în preoţie Rogatianus. Pentru că suma se poate să fi fost cheltuită de acum în întregime, i-am trimis tot lui, prin paracliserul2Naricus, o altă parte, pentru ca lucrarea de ajutorare a celor aflaţi în nevoie să se facă mai din belşug şi mai lesnicios.
Vă doresc, fraţi preaiubiţi, să fiţi mereu bine sănătoşi.
1 Peregrinii, de regulă străini fără adăpost ori statut juridic; de aici: pelerinii creştini şi pelerinajul. în epistolă se face vorbire despre refugiaţii creştini ai prigoanei din acei ani (250).
2 însoţitor, acoluthus, după cbcuGoţ, ori ajutor, slujitor sau, aici, mai degrabă, paracliser.
SFÂNTUL CIPRIAN EPISCOPUL CARTAGINEI
Scrisori / Editura Sophia
