din cuvântul fratelui Traian Dorz
la adunarea de sfat frăţesc de la Galaţi – 16 septembrie 1988
Cultul Maicii Domnului este cunoscut. Este un cult care s-a păstrat în poporul nostru de la naşterea lui. În poporul nostru, toţi bătrânii, părinţii noştri, au spus: „Domnul şi Maica Domnului”. Era atâta respect faţă de această persoană sfântă, potrivit Bibliei! Dacă arhanghelul s-a închinat înaintea ei şi i-a zis: „Plecăciune ţie”, noi am înţeles că noi suntem şi mai datori să facem acest lucru, considerând misiunea ei o misiune divină pe pământ. Ea a fost aleasă de Tatăl Ceresc să fie Maica Fiului Său, a Mântuitorului şi Dumnezeului nostru. Deci am zis: „Maica Domnului este, pentru poporul nostru, o fiinţă sfântă”. De câte ori ne rugăm: „Maica Domnului, roagă-te pentru noi…”! Şi acest bun obicei l-am moştenit de la mama şi de la tata, şi de la părinţii noştri, din strămoşii noştri de la început.
Am alcătuit, deci, pentru Maica Domnului, una dintre cele mai frumoase cărţi de imnuri, de cântări, de colinzi şi de plângeri pentru patimile ei. Toţi au spus: „Niciodată, în nici o limbă de pe pământ, nu s-a scris aşa o lucrare frumoasă, inspirată, strălucită pentru Maica Domnului”.
Şi atunci am zis: „Atunci, s-o tipăriţi. Măcar atâta să arătăm respect faţă de Maica Domnului”. Se tipăresc atâtea lucruri fără de nici o valoare şi fără de nici un ecou în sufletele oamenilor. Câtă nevoie ar avea poporul acesta să i se împrospăteze virtuţile Maicii Domnului, frumuseţea ei, caracterul ei, starea ei sufletească, smerenia ei şi toate pildele cele frumoase pe care ni le-a dat, ca să fie cunoscute în poporul nostru! Şi mai ales surorile noastre, mamele, să ştie cum să-şi crească copiii, cum L-a crescut Maica Domnului pe Fiul lui Dumnezeu. Şi toate celelalte fiinţe să ia exemplu.
Am zis: „E atât de necesară o astfel de lucrare! Căci nimeni nu se gândeşte să dea poporului nostru nici o carte, practic, necesară, de care este atâta nevoie. Mamele n-au de unde să înveţe o rugăciune pe copii. N-avem nici măcar cărţi de rugăciuni. Chiar şi calendarul-foaie care se tipăreşte şi se vinde cu 15, 20 de lei, nici din acelea nu se tipăresc să ajungă la toţi. Câtă nevoie este acuma, în secolul culturii, de o literatură religioasă! Faceţi ceva măcar pentru Maica Domnului şi pentru oamenii aceştia care au nevoie de un exemplu şi de un ajutor, şi de o mângâiere”.
Au promis… [zicând că] e frumoasă… dar nimeni n-a mişcat un deget mai mult. Au precizat şi au motivat:
– Mare parte dintre ilustraţiile care privesc acolo tabloul Maicii Domnului sunt de provenienţă străină. Că sunt unele picturi [realizate] de pictorii mari ai Renaşterii, oamenii cei mai talentaţi din lume, care au creat nişte opere nemuritoare. Michelangelo, Giotto, alţii… Pictori renumiţi au făcut tablouri cu Maica Domnului în semn de respect. Astea nu-s ortodoxe, şi, prin urmare, nu pot să apară.
Am zis:
– Daţi-ne ortodoxe! Şi noi le punem acolo. Că nu atât de mult [are importanţă] forma în care este înfăţişat, cât tema, fondul, miezul acestor lucruri.
Au amânat, motivând că e foarte costisitoare tipărirea. Am zis:
– Înalt Prea Sfinţite, pentru Maica Domnului nu suntem noi în stare să facem nimic? Încercaţi şi veţi vedea că Maica Domnului vă va ajuta. O sută de fraţi au zis: „Noi plătim dinainte câte zece, douăzeci de exemplare, numai să se tipărească”. Problema materială nu se pune.
Au găsit tăcerea… şi n-au mai răspuns.
preluat din «Străngeţi fărâmăturile» vol. 5
Vezi şi: „Taină şi Minune“ – istoria unui album închinat Maicii Domnului
