Să se bucure şi să se veselească de Tine, toţi cei ce Te caută pe Tine, Doamne, şi să zică pururea cei ce iubesc mântuirea Ta: "Slăvit să fie Domnul!" (Ps. 39,22)
  • Set Logo Section Menu from Admin > Appearance > Menus > "Manage Locations" Tab > Logo Section Navigation
Slăvit să fie Domnul!
Home 10 decembrie – Psalmul 141, v. 3: Pune… strajă gurii mele!…

10 decembrie – Psalmul 141, v. 3: Pune… strajă gurii mele!…

10 decembrie – Psalmul 141, v. 3: Pune… strajă gurii mele!…

Datoria de a veghea asupra cuvintelor noastre o avem noi înşine, fiecare şi totdeauna.

Grija de a nu lăsa să ne scape din gură nici o vorbă urâtă, ruşinoasă, vinovată sau necuviincioasă, noi trebuie s-o avem.

Noi trebuie să fim atenţi.

Noi trebuie să ne deprindem voinţa, ca să ne stăpânim şi să ne supraveghem gura.

Căci doar fiecare cunoaştem înştiinţarea Domnului care ne strigă: «Din cuvintele tale vei fi scos… fără vină sau vinovat!…».

În Ziua Judecăţii, fiecare om va trebui să dea seama de orice cuvânt nefolositor pe care îl va fi scos din gura sa (Mat. 12, 36-37) – sau din condeiul său!

 

Şi totuşi cât de multe guri vorbesc fără strajă

şi cât de multe buze umblă fără frâu!

Ca o herghelie de cai desfrânaţi umblă gurile slobode ale celor mai mulţi oameni, întinând şi nimicind totul în calea lor.

Când încep gurile nestrăjuite şi buzele desfrânate, nimic nu le scapă.

Nimic nu rămâne cinstit şi curat pe urma lor!

Ce pârjol nimicitor face o gură slobodă!…

Ea este un rău care nu se poate înfrâna,

este plină de un venin de moarte (Iac. 3, 6-8).

 

Dar credinciosul Domnului, cu cât trăieşte mai mult, vede mai multe şi aude mai multe, şi înţelege mai bine cât de înţelept lucru este să-şi păzească totdeauna gura sa

şi să-şi ţină în frâu strâns buzele sale.

Din cauză că a tăcut n-a suferit nimeni niciodată.

Dar pentru că au vorbit au suferit foarte mulţi, adeseori.

Pentru că şi-a pus strajă gurii sale, nu s-a căit nimeni niciodată, dar pentru că nu şi-au pus, mulţi au plâns cu amar.

Până ţinem gurii noastre o strajă puternică, de puţine ori greşim,

dar când slăbim străjuirea ei, la mult rău ne putem aştepta!…

De aceea trebuie să ne deprindem mintea să stea totdeauna atentă de strajă când dăm drumul gurii.

Cu frâul unei puternice voinţe, calul gurii trebuie să fie condus bine şi oprit la timp.

Căci vorbirea, adesea, este ca un alunecuş pe care gura este în primejdie să-şi dea drumul, fără să se mai poată opri

şi rareori nu sfârşeşte rău.

 

Când sufletul credincios îşi dă seama în câte nenorociri îl poate duce gura sa şi câte necazuri poate pătimi din pricina ei, se îngrozeşte.

Şi pentru că nu se simte în stare să-şi poată pune totdeauna o bună strajă la gură

– el aleargă la Domnul, ca El Însuşi să i-o păzească: Pune Tu, Doamne, o strajă gurii mele!…

De multe ori numai straja Domnului nu ne-a lăsat gura să spună lucruri care ne-ar fi pricinuit mult rău,

căci mintea noastră nu fusese atentă,

iar primejdia fusese deosebit de mare.

Cât de fericiţi am fost că am tăcut atunci, că gura noastră a fost oprită la timp!

 

Sufletul meu şi fiul meu, fii treaz şi deprinde-te să-ţi stăpâneşti gura cu multă voinţă şi înţelepciune!

Căci dacă tu vei face acest lucru când stă în puterea ta, atunci Domnul ţi-o va stăpâni El Însuşi când tu vei ajunge în momente în care să nu ţi-o ştii – sau să nu ţi-o poţi stăpâni.

Roagă-te neîncetat ca Părintele Luminii să-ţi trimită înţelepciunea cea care vine de Sus, ca să-ţi îndrume gura când trebuie să vorbească

şi voinţa puternică şi atentă care s-o străjuiască atunci când trebuie să tacă.

Numai făcând aşa vei avea totdeauna bucurie şi nu necaz,

folos şi nu pagubă,

mântuire şi nu osândă de pe urma gurii tale.

Şi tu, şi alţii!…

 

O Bunule Părinte al Puterii şi al Înţelepciunii,

Te rog, iartă-mă pentru toată mulţimea nefolositoare a cuvintelor care mi-au scăpat din gura mea nestrăjuită şi neînfrânată de atâtea ori!

O Doamne, cât rău am făcut cu gura mea şi cât Te-am întristat cu multe vorbe de ale mele, când am vorbit fără minte şi fără stăpânire!

Atunci am dărâmat în loc să zidesc,

am rănit în loc să vindec,

am făcut rău în loc să fac bine!

Te rog, Bunule Părinte Ceresc, dăruieşte-mi înţelepciunea care vine de la Tine

şi care să-mi îndrume totdeauna gura când va fi nevoie să vorbească pentru a spune numai ce trebuie, numai cât trebuie, numai când trebuie şi numai cum trebuie.

Dar mai ales dă-mi voinţă puternică spre a mi-o străjui să tacă de cele mai multe ori,

căci tăcerea este şi mai înţeleaptă.

Dar şi mai presus de acestea eu Te rog pe Tine, Doamne, să mi-o străjuieşti Tu Însuţi,

s-o îndrumi şi s-o opreşti Tu Însuţi!

Căci eu, oricât aş fi de atent, tot pot să greşesc,

dar Tu nu greşeşti niciodată.

Cel puţin de azi înainte să-mi fie gura mea în totul stăpânită şi îndrumată numai de Tine.

Amin.

 

*

*   *

 

Cuvinte înţelepte:

 

«Cine nu se roagă, nu are nici o putere în lupta cu ispitele! El este ca un ostaş fără armă, ca o pasăre fără aripi, ca o maşină fără aburi, ca o trestie care se pleacă încotro bate vântul.»

 

Învăţătura de Credinţă Creştină Ortodoxă

 

*

 

«Viaţa ta să fie o viaţă de rugăciune şi priveghere! Nu te încrede că l-ai biruit pe satana, ci te luptă mai departe ca un bun ostaş al lui Hristos, căci gloatele satanei pândesc neîncetat clipa în care ar putea iarăşi năvăli în hotarele tale sufleteşti.»

 

Preot Iosif Trifa

 

*

 

Pentru ca să ai voinţă, ţi se cere stăruinţă,

iar aceasta totdeauna n-o poţi

fără de credinţă!

 

 

Cântarea Psalmului 141

 

Un psalm al lui David.

 

  1. O Doamne, eu Te chem mereu

degrab să vii la mine,

ia-mi, Doamne,-aminte glasul meu

când eu Te strig pe Tine!

 

  1. Ca al tămâiei bun miros

primeşte-a mea rugare

şi ca al serii sfânt prinos

a mâinilor nălţare!

 

  1. La gură strajă să-mi aşezi

să nu spun vorbe rele,

cu pază bună să-mi veghezi

Tu uşa buzei mele!

 

  1. Inima mea să n-o abaţi

spre rău şi spre păcate

şi nici spre-a celor blestemaţi

ospeţe necurate.

 

  1. Să mă lovească cel curat,

c-aceasta mi-e spre bine,

un untdelemn turnat va fi

pedeapsa-i pentru mine,

 

Să nu-ntorc capul de la ea

întregi zilele mele…

dar ne-ncetat mă voi ruga

în contra celor rele.

 

  1. Când toţi judecătorii lor

s-or prăvăli pe stâncă

atunci vor asculta cu dor

povaţa mea adâncă.

 

  1. Cum e brăzdat şi spintecat,

când e arat, pământul,

aşa mi-e trupu-mprăştiat

şi-aproape-mi simt mormântul.

 

  1. De-aceea, Doamne, Domnul meu,

privirea-ndrept spre Tine,

în Tine adăpost caut eu:

să nu mă laşi pe mine!

 

  1. Păzeşte-mă de cursa rea

întinsă vieţii mele,

de piedicile-acelora

ce pururi fac la rele…

 

  1. Să cadă-n cursa lor cei răi

şi-n laţul de pierzare

în timp ce eu şi toţi ai Tăi

s-avem pe veci scăpare!

 

*

*   *

 

«Deşartă şi nefolositoare este rugăciunea fără priveghere!»

 

Evagrie Monahul

error

Author: Gradinaru Dragos

Lasa un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Do NOT follow this link or you will be banned from the site!