Să se bucure şi să se veselească de Tine, toţi cei ce Te caută pe Tine, Doamne, şi să zică pururea cei ce iubesc mântuirea Ta: "Slăvit să fie Domnul!" (Ps. 39,22)
  • Set Logo Section Menu from Admin > Appearance > Menus > "Manage Locations" Tab > Logo Section Navigation
Slăvit să fie Domnul!
Home O, Dumnezeul nostru, ce bine ai făcut că ne-ai umilit mai prejos ca toţi…

O, Dumnezeul nostru, ce bine ai făcut că ne-ai umilit mai prejos ca toţi…

O, Dumnezeul nostru, ce bine ai făcut că ne-ai umilit mai prejos ca toţi…

Tatăl meu, Constantin, trecuse la Domnul, copiii se mutaseră fiecare la rosturile lor, iar eu cu mama şi soţia, bolnave, ajunsesem într-un hal de sărăcie că abia aveam pâinea goală de pe o zi pe alta. După cinci ani, abia reuşirăm să ne cumpărăm o capră slabă, care să ne dea câte puţin lapte în casă, neavând cum să ni-l procurăm în alt fel.

După un timp, biata capră nu ne-a mai putut da nici un strop de lapte. A trebuit să o vindem şi să ne cumpărăm alta. Am mers atunci cu ea în câteva joi, cu mama, la târgul din Beiuş, pentru a găsi un om şi mai sărac decât noi, ca să ne-o cumpere. Eu mergeam înainte, pe jos, cei şase kilometri, trăgând capra de aţă după mine, iar mama o mâna din urmă… Nu voi uita niciodată cum se uitau trecătorii care ne ştiau cândva printre cei mai bogaţi din sat, cu zece capete de vite mari ieşind atunci din curtea noastră; iar acum rămăsesem cu această capră.

Stăteam în târg până ce rămâneam singuri în tot târgul, sub soarele dogoritor numai noi trei: eu cu mama şi cu capra cea parcă şi mai amărâtă şi mai de ruşine ca noi. Cerusem preţul cel mai mic din tot târgul, dar oricine ne întreba cât cerem pe capră se uita la ea, strâmba din nas, râdea în altă parte şi pleca fără nici să se mai uite înapoi… De abia am vândut-o în a treia joi singurului om mai sărac decât noi, cu 150 lei, preţul a două găini. Am vândut-o numai să n-o mai ducem înapoi acasă, că toată lumea privea şi râdea după noi. Şi ne săturasem de drum la târguri cu ea.

O, Dumnezeul nostru, ce bine ai făcut că ne-ai umilit mai prejos ca toţi, poate că eram cândva prea mândri şi noi de avuţiile noastre nedrepte… Şi poate că aşa am râs şi noi vreodată de cineva…

Totuşi Domnul iarăşi ne-a ajutat şi, după cei câţiva ani de capre slabe, au venit şi anii să avem o vacă albă şi frumoasă.

Am vândut atunci vaca noastră cea frumoasă şi albă şi am mers la prietenul meu Dani, sculptorul, şi i-am adus planul şi avansul pentru marmura din care trebuia să iasă monumentul părintelui Iosif.

28. NECAZURILE DIN LUNGUL DRUMULUI
1972 – 1976

Hristos – mărturia mea / Traian Dorz. – Ed. a 4-a, rev. – Sibiu : Oastea Domnului, 2016

error

Author: Editor

Lasa un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Do NOT follow this link or you will be banned from the site!