1. Un gând rău pe care l-ai primit în inimă, chiar dacă la început părea mai puţin rău,
el tot acolo te va duce, la iad.
Gândul de desfrânare, de furt, de vânzare, de răzbunare, pe care şi tu poate că l-ai primit în inima ta şi poate că îl mai porţi încă, umblând mereu după prilejurile de a ţi-l împlini,
acela te va duce sigur şi pe tine la iad, ca şi pe Iuda.

2. Aştepţi poate să plece soţul tău de acasă?
Sau să vină noaptea, când trecătorii se vor rări pe uliţă?
Sau să poţi ajunge la cutare autoritate?
Sau să-ţi vină la îndemână o clipă prielnică?
Asta aştepţi? Ca să-ţi poţi pune gândul rău în faptă?
Da, satana te va orbi în clipa prielnică păcatului.
Apoi, orbindu-te, cu uşurinţă te va împinge în prăpastia faptei, dintr-o dată.

3. Dar şi când Dumnezeu îţi pune în inimă un gând bun, ai grijă şi împlineşte-l numaidecât, fără întârziere.
Căci pe acela, îndată vine satana şi-l ia din inima ta,
dacă tot amâi împlinirea lui (Lc 8, 12).

4. Când satana ţi-a pus în inimă un gând care este îndoielnic, nu te grăbi să-l asculţi niciodată.
Căci de firul acestui gând este legată sabia cu care satana te poate ucide pe tine şi pe mulţi alţii.
Gândul cel bun este sigur. După aceasta să-l cunoşti.

5. Ce dureros a fost în seara Cinei, pentru Domnul, că nimeni dintre cei apropiaţi ce stăteau la masă împreună cu El nu-I înţelegeau nici cuvintele şi nici starea Lui!
Chiar cei mai apropiaţi ai Domnului Iisus Îi erau, în privinţa aceasta, atât de străini şi îndepărtaţi, tocmai atunci când El avea nevoia cea mai arzătoare de înţe¬legerea lor.

6. Ce dureros este când Lucrarea Domnului trece prin locurile pline de primejdii,
prin stările pline de răspundere,
printre vrăjmaşii plini de vicleşuguri
şi chiar cei ce stau la masă nu înţeleg aceasta,
chiar cei mai din frunte parcă sunt nişte străini,
chiar cei mai cu răspundere pentru toate acestea nu pot nici simţi şi nu pot nici ajuta cu nimic,
fiindcă nu înţeleg.

7. Ba încă, mulţi dintre ei, în loc să vadă limpede primejdia care ameninţă cauza Domnului
şi să caute, cât le stă în puterea lor, să împiedice ră¬ul care ar putea veni peste Lucrarea Evangheliei din pricina acelora care au gânduri vinovate în inimile lor ori purtări nechibzuite în umbletele lor,
tocmai ei înţeleg greşit, înţeleg rău, cu totul altfel de cum ar trebui să înţeleagă.

8. Unii nu înţeleg nici atâta, că Lucrarea Domnului a avut totdeauna nevoie de unitate înăuntrul ei
şi de orientare chibzuită în afară.
Dar în vremurile cele mai grele are şi mai mare nevoie de acestea.

9. Alţii nu înţeleg că, dacă totdeauna Biserica lui Hristos a avut nevoie de bărbaţi plini chibzuinţă şi de înţelepciune,
apoi, în vremurile de primejdie şi de strâmtorare, e nevoie şi mai mare de astfel de oameni.

10. În împrejurările grele, fiecare mădular al Lucrării Domnului răspunde nu numai pentru sine, ci şi pentru ceilalţi toţi.
Căci fiecare faptă a oricăruia dintre ei se răsfrânge asupra tuturor.
Şi fiecare nechibzuinţă a cuiva aduce pagubă, pri¬gonire şi necaz peste toată Lucrarea lui Dumnezeu.
Câtă grijă ni se cere nouă fiecăruia pentru tot ce are Dumnezeu!
Pentru că fiecare avem o răspundere pentru asta.

11. O înţelepciune prevăzătoare trebuie să îndrume, în vremile grele, cumpătat orice cuvânt. Şi orice faptă. A fiecăruia. Şi a tuturor.
Să găsească cele mai potrivite mijloace pentru ca Lucrarea Domnului să poată trece prin primejdii cu cât mai puţine pierderi. Şi să poată ieşi din strâmtoare cât mai curând.
Fiecare dintre noi vom răspunde pentru asta.

12. Pentru cei buni, anumite fapte ale celor nele¬giuiţi par cu neputinţă de săvârşit – fiindcă ei n-ar fi în stare să le facă nici dacă ar păşi în faţa morţii.
Din pricina asta, ei nu pot crede că poate cineva să facă nelegiuirea.
Chiar când aud din cea mai crezută gură, ei, cei ne¬vinovaţi, tot îşi mai închipuie că poate nu-i tocmai aşa…

13. De aceea vânzătorul face printre cei nevinovaţi nespus mai mult rău de cum s-ar putea crede. Fiindcă ei nu ştiu să se ferească de el.
Mincinosul înşală pe nespus mai mulţi de cum gân¬deşti, fiindcă cel sincer îl crede şi pe el că este tot sincer.
Şi pierzătorul face mult mai mare spărtură de cum îţi închipui, căci nevinovaţii nu ştiu să se apere.

14. Pe trimisul ceresc care înştiinţează şi sfătuieşte,
care îndeamnă spre ferirea de mincinoşi
şi spre depărtarea de amăgitori,
şi spre păzirea de vânzători,
– bietele suflete nu-l cred.
Parcă nu-l pot crede. Nu le vine să creadă că ceea ce el le spune este chiar aşa. Că poate fi chiar aşa.
Însuşi mincinosul, prefăcut în „frate”, vine şi spune să nu-l creadă pe cel ce înştiinţează, ci să-l creadă pe el, pe cel ce îi minte.
Şi atunci sufletele sincere, care nu-şi pot închipui cât de mincinos e mincinosul şi cât de viclean este vicleanul, îl cred prea puţin pe fratele sincer şi vrednic
ori nu cred nimic,
– dar îl cred foarte adesea pe mincinos.
Aşa se fac şi ei, din nişte nevinovaţi, părtaşi la pă¬catul mincinosului. Fiindcă pe cel rău îl cred, iar pe cel bun nu!

15. Cei buni nu cred că vânzătorul îi caută numai pentru a culege de la ei foloasele vinovate după care umblă,
ci cred că vine pe la ei tot din dragoste, – aşa cum se preface el;
nu cred că vorbăreţul acesta umblă doar pentru a-L pârî pe Domnul lor
şi pentru a-i da pe cei nevinovaţi în mâinile cele rele.
Ei cred că Iuda umblă să facă ceva cumpărături pentru Praznic
sau vinde tot să dea ceva săracilor…
Ce amăgire!…

16. Fiindcă vânzătorul ştie că foarte uşor îi poate înşela pe cei cinstiţi dacă întrebuinţează câteva cuvinte frumoase, câteva istorioare, câteva versete, câteva cântări…
O, voi, cei nevinovaţi, nu vă lăsaţi tot aşa uşor înşelaţi!
Mai şi treziţi-vă odată!

17. Nu vă lăsaţi tot aşa de uşor înşelaţi de unel¬tele lui satana, care se dau drept fraţi, fiindcă umblă printre voi!
Nu vă lăsaţi amăgiţi de cuvintele meşteşugit alcătuite ale celui ce se preface ucenic, dar este iudă.
Cuvintele lui seamănă cu ale celor ce sunt fraţi, dar faptele lui sunt nelegiuite, umbletele lui dubioase, rela¬ţiile lui vinovate…
Mai uitaţi-vă şi la acestea – nu numai la vorbăriile lui mincinoase!

18. Nu vă lăsaţi înduplecaţi aşa uşor nici de lacrimile şi de istorioarele lui!
Uitaţi-vă la ochii lui înşelători,
uitaţi-vă la roadele lui,
uitaţi-vă la familia lui duhovnicească şi la roadele acesteia.
Fiindcă el nu mai foloseşte acum nici cuvintele, nici lacrimile, decât pentru a putea face printre voi, mai cu multă uşurinţă şi mai acoperit, slujba satanică de iudă şi de vânzător de fraţi.

19. Nu vă înşelaţi nici crezând că în el a mai rămas ceva din evlavia de altă dată, când vă părea că era curat.
Căci gândul de la satana este ca infecţia pătrunsă în sânge. Curând ucide tot ce este sănătos în trup, dacă a fost vreodată ceva şi sănătos.
Şi infectează totul cu veninul ucigaş.
Pentru astfel de oameni nu mai este nici o nădejde de îndreptare,
ca pentru cei pătrunşi de cancer.

20. Ascultaţi din timp înştiinţarea şi feriţi-vă de acela despre care fraţii buni vă tot spun, de ani de zile şi de repetate ori, să vă feriţi.
Nu vă închipuiţi că vi se spune ceva prea, prea de tot – şi că fraţii buni şi statornici n-au toată dreptatea.
Căci cine nu crede la timp înştiinţarea va avea soarta satanei.
Doamne Iisuse, izbăveşte-ne de o astfel de soartă!
Amin.

Eterna iubire / Traian Dorz. – Sibiu: Oastea Domnului, 2007