În “L. S. nr. 40 din 5 octombrie 1930, apãru urmãtoarea înștiințare: Lumina Satelor unitã cu Libertatea.
Veste de care se vor bucura, aducem cititorilor noștri. Între foaia noastrã Lumina Satelor și vechea gazetã popularã Libertatea de la Orãștie, s-a încheiat o înțelegere în temeiul cãreia cele douã foi se contopesc în una. Redacția foii Libertatea se mutã în sãptãmîna aceasta la Sibiu, unindu-se cu redacția noastrã… Cititorii L. S. şi ai Libertãții, vor primi din sãptãmînã viitoare aceleași foi… vor primi:
1 – Lumina Satelor unitã cu Libertatea, ca foaie conducãtoare, cu material felurit despre stãri și lucruri din viața culturalã, bisericeascã, naționalã, economicã și politicã a poporului nostru și a țãrii… precum și din viața celorlalte țãri de pe glob…
2 – Oastea Domnului… ca foaie religioasã moralã, povãțuitoare spre bune moravuri în poporul nostru – și
3 – Foaia Interesantã, adaosul literar ilustrat al Libertãții de la Orãștie, care e un magazin de cunoștințe folositoare de tot felul… poezii, schițe, istorioare, povestiri pentru petrecere…
Cei doi preoți, Iosif Trifa și Ioan Moța bine cunoscuți cititorilor de gazete, care pînã azi lucrau deosebiți la foile lor, vor lucra de azi înainte împreunã…”
Deși cunoștea bine dedesubturile acestei reorganizãri, pãrintele Iosif, bizuindu-se deplin pe tainica intervenție a lui Dumnezeu, se supunea liniștit la toate. Într-un fel era fericit cã scãpa de munca cea grea și nepotrivitã la materialul cerut pentru Lumina Satelor care acum îi devenise complet strãinã. Acesta va fi lucrat pe viitor de preotul Moța iar el, în sfîrșit, se va putea dãrui în întregime muncii lui duhovnicești pentru frații și cititorii Oastei Domnului.
Cu ocazia “contopirii”, pãrintele Iosif publicã în Oastea Domnului nr. 41 din 12 octombrie 1930 pe prima paginã, urmãtorul articol:
“La o rãspîntie…
Se împlinesc la Anul Nou – 10 ani de cînd a plecat la drum foaia Lumina Satelor. Singur Bunul Dumnezeu știe jertfele și ostenelile ce le-am fãcut la foaia aceasta pînã ce a ajuns, prin ajutorul și binecuvîntarea Lui, acolo unde a ajuns.
Voința lui Dumnezeu a fost ca din foaia Lumina Satelor sã iasã mișcarea Oastei Domnului care a împînzit azi toatã țara. Dar valurile acestei Lucrãri erau prea grele pentru umilele mele puteri (știut fiind cã la lucru nu se prea îndeasã ajutãtorii). De mult simțeam lipsa unui tovarãș de lucru. Și iatã Dumnezeu l-a trimis. Libertatea s-a înfrãțit cu Lumina Satelor. Pãr. Moța de la Orãștie vine în ajutorul și tovãrãșia fratelui sãu de la Sibiu.
Aveam o veche dorințã pe care am stropit-o de ani de zile cu rugãciunile mele: dorința de a scãpa cu totul numai în lucrul Domnului. Bunul Dumnezeu mi-a ascultat și dorinþa aceasta. Avînd pe fratele de la Orãștie la Lumina Satelor, eu voi putea trãi numai pentru
lucrul lui Dumnezeu.
Mã voi putea ocupa special numai cu foaia și cu mișcarea Oastei Domnului. Dacã în Lucrarea Sa, Domnul va voi sã Se mai foloseascã de mine – un vas slab și pãcãtos – voi putea trãi numai pentru lucrul Lui.
De altcum, toate acestea sînt numai planuri omenești. Desigur și aici Domnul Își are planurile Lui. Privind înapoi peste lucrul de la Lumina Satelor, eu vãd acum lãmurit cum a lucrat Dumnezeu și cum a intervenit El cu planurile Lui și cu binecuvîntãrile Sale. Poate cã am ajuns iarãși la o rãspîntie unde Dumnezeu vrea ceva. De 7 luni Domnul și Mîntuitorul meu m-a chemat iarãși în școala cea mare și tainicã a suferințelor. Poate cã Dumnezeu vrea ceva și eu mã rog stãruitor zi de zi sã se împlineascã voia Lui, sã se împlineascã deplin voia Lui… Doamne, fie voia Ta…”
Pr. I. Trifa.
Ce limpede se strãvede din aceste rînduri cã omul lui Dumnezeu știa bine ce urmãresc planurile vrãjmașilor Oastei… Dar ce limpede se poate vedea și ce liniștitoare încredințare avea el în grija cea puternicã și iubitoare a Scumpului sãu Mîntuitor, atît cu privire la viața și viitorul sãu cît mai ales cu privire la viața și viitorul Oastei Domnului.
Dar voia Domnului a fost sã îngãduie ca suferința sã-l trînteascã din nou la pat – fãrã a mai putea fi în stare luni de zile sã se adînceascã în munca lui.
În acest rãstimp în L. S. contopitã cu Libertatea pãtrundea tot mai puternic duhul naționalist și lumesc al noului redactor… Nu mai rãmãsese aproape nimic din vechea gazetã plinã de cãldura Evangheliei și de cumințenia sãnãtoasã de altãdatã. Foaia care înainte era plinã de citiri și tîlcuiri biblice, de sfaturi mîntuitoare și de îndemnuri sãnãtoase – acum ajunsese plinã de lucruri din ce în ce tot mai strãine de duhul și de numele ei.
Traian Dorz, din “Istoria unei Jertfe”, Vol. I
