Cât de puţin umblăm noi prin credinţă şi cât de mult, prin vedere!
Cât de puţin privim la cele ce nu se văd şi cât de mult ne uităm doar la cele văzute!
Deşi ştim că Dumnezeu cheamă lucrurile care nu sunt, întocmai ca şi cum ar fi (Rom. 4, 17), totuşi ce rar avem noi felul acesta al Domnului!
Ştim că puterea Domnului poate aduce la înfăptuire orice făgăduinţă pe care o face sau a făcut-o – şi totuşi adeseori suntem gata să ne pierdem inima şi să nu mai vedem nimic înaintea noastră.
Suntem gata să zâmbim cu o vinovată neîncredere, ca Sara (Fac. 18, 12).
Suntem gata să ne îndoim, ca Moise (Ieşire 4, 1-13).
Sau să deznădăjduim, ca Ilie (1 Împ. 19, 4-10).
Sau să ne arătăm neîncrezători, ca Zaharia (Luca 1, 18).
Vedem că Dumnezeu a început în mijlocul nostru şi în vremea noastră o lucrare nemaivăzută,
vedem că este în mijlocul ei prin puterea, prin trăinicia, prin roadele şi prin izbăvirile ei
– şi totuşi nu vedem mai departe nimic!
Îi vedem un trecut frumos,
îi vedem un prezent neclar,
dar nu vedem nici un viitor…
Cât de puţin putem umbla noi prin credinţă! Cât de puţin credincioşi suntem noi!
E adevărat că trebuie o mare credinţă ca, din mijlocul unor asupritori puternici
şi din mijlocul unei mări primejdioase,
şi din mijlocul unui pustiu plin de necazuri,
să mai nădăjduieşti într-un Canaan fericit şi apropiat.
Dar chiar şi cea mai mică credinţă n-are voie să descurajeze când vede că Dumnezeu începe prin minuni.
Căci a descuraja înseamnă a avea îndoială nu numai de puterea lui Dumnezeu
sau de făgăduinţele şi Cuvântul Lui,
ci chiar şi de existenţa Lui Însuşi!
Ce gând batjocoritor şi vinovat ar fi acesta despre Dumnezeu: a te îndoi de El!
Desigur, puţini sunt cei care pot prevedea şi cunoaşte o cât de mică parte din cele ce au să se întâmple în viitor…
Numai lumina lui Dumnezeu poate şti ce are să se petreacă înainte!
Dar Dumnezeu ne-a dat tuturora credinţa.
Şi ne-a arătat tuturor dovezi destule…
Aşa că, prin aceste două, putem fi încredinţaţi de viitor! Credinţa şi Dovezile ar trebui să le ştim.
Despre tot ce a trecut, noi am avut de mai înainte Profeţia scrisă, iar după aceea, Istoria scrisă.
Profeţia spune ce are să se întâmple, istoria ne spune ce s-a întâmplat!
Profeţia este istoria viitoare, istoria este profeţia trecută.
Tot aşa, făgăduinţa de acum este istoria din viitor.
Căci după cum toate s-au petrecut până azi, întocmai cum au fost scrise mai dinainte,
tot aşa şi în viitor se vor întâmpla toate, întocmai cum sunt scrise şi profeţite acum.
Nici un cuvânt din făgăduinţele lui Dumnezeu nu este decât adevăr!
Până la sfârşitul veacului, tot ce nu s-a împlinit încă, se va împlini negreşit!
Cine este înţelept, acela să nu se îndoiască deloc de hotărârea lui Dumnezeu!
Dacă Dumnezeu a început o lucrare într-un anumit fel, aceasta înseamnă că în aşa fel o vrea El – şi în aşa fel o va duce El la un bun sfârşit al ei.
Oricine ar fi omul care vine să-i dea un alt curs acestei lucrări începută într-un fel de către El,
sau o altă direcţie,
sau un alt înţeles
şi un alt scop decât acela aşezat de la început la temelia ei şi în faţa ei, fie omul acela oricine ar fi – n-are să reuşească. Dumnezeul Atotputernic, a Căruia este Lucrarea, o va apăra de stricător!
Omul acela, cel mult, va tulbura
şi va împiedica,
şi va îndurera un timp bunul mers al Lucrării Domnului, dar în curând Domnul va face ca Lucrarea Lui să treacă peste omul acela
sau mâna lui Dumnezeu îl va înlătura în chip unic, astfel că nu-i va mai rămâne decât pilda rea şi plata cutremurătoare, ca un semn de groază.
Fraţii mei, să nu vă mai îndoiţi nici unul şi niciodată de viitorul Lucrării Oastei Domnului Iisus!
Hristos dacă a început această Lucrare, o va şi duce la o strălucită izbândă.
Dacă a hotărât să scoată un popor din Egipt, nici o putere nu-L va opri să nu-l ducă până în Canaan
şi nici un răzvrătit nu-l va putea abate de la drumul rânduit lui de Dumnezeu.
Marea va fi despicată,
pustiul va fi străbătut,
Core şi ai lui vor fi înghiţiţi de pământ şi de foc,
cei cârtitori vor rămâne pe drum,
– dar ce a început Dumnezeu va fi sfârşit în chip vrednic de Numele Lui cel Credincios şi Adevărat!…
Iisuse Hristoase, Dumnezeul şi Mântuitorul nostru Credincios şi Adevărat,
slavă veşnică Cuvântului Tău şi Puterii Tale!
Din tot sufletul meu cred că Lucrarea Oastei Tale, pe care ai început-o între noi şi în care ne-ai chemat şi pe noi, o vei duce la un măreţ sfârşit biruitor.
Din tot sufletul meu cred că Tu încă n-ai împlinit ceea ce ai vrut prin ea, ci până acum doar ai trecut-o numai prin şcoala cea curăţitoare,
pentru adâncirea, pentru orientarea şi pentru desăvârşirea ei.
Că abia după ce va trece deplin prin această pregătire, o aşteaptă strălucita împlinire a chemării pentru care ai început-o.
Mulţi dintre noi poate nici nu vom ajunge să vedem acel strălucit viitor, dar suntem plini de credinţă că Tu îl vei aduce.
Şi, plini de bucurie că ne-am străduit acum, după puterile noastre, să ridicăm privirile spre el, cu credinţă, cu nădejde şi cu dragoste neclintită,
încă de pe drum, Te binecuvântăm pentru acel Viitor măreţ.
De aceea credem şi Îţi mulţumim că ne vei face şi nouă parte în Ziua Răsplătirii Tale de strălucirea cununii Lui.
Amin.
Cântarea Psalmului 138
Un psalm al lui David.
- Din toată inima Te laud,
a Tale laude le cânt
nainte la toţi dumnezeii.
- Mă-nchin în Templul Tău cel sfânt
şi laud Marele Tău Nume,
căci Tu eşti Credincios şi Bun,
căci Ţi-mplineşti făgăduinţa;
toţi faima Ta cea mare-o spun.
- În ziua când strigai spre Tine
şi Te-am chemat, m-ai şi-auzit,
m-ai ascultat, mi-ai dat nădejde
şi sufletul mi-ai întărit.
- Te vor slăvi toţi împăraţii
Cuvântul când Ţi-or asculta,
- Vor lăuda căile Tale,
căci mare este slava Ta.
- Domnu-i nălţat – şi totuşi vede
pe cei umili şi cei smeriţi,
dar de departe îi cunoaşte
pe îngâmfaţii înrăiţi.
- Când umblu-n mijlocul strâmtorii
Tu, Doamne, mă înviorezi,
opreşti cu dreapta Ta vrăjmaşii,
mă mântuieşti şi mă veghezi.
- Ce Domnul a-nceput cu mine
cu bine El va şi sfârşi.
O Doamne, bun eşti pe vecie,
lucrarea Ta n-o părăsi!
*
* *
«Viaţa unui creştin trăitor în Domnul şi biruitor prin El este un steag ce flutură victorios. Este un steag împlântat într-un pământ ce, mai nainte, fusese cuprins de vrăjmaşul-diavol, un steag ce mărturiseşte despre puterea Evangheliei, un steag ce vesteşte mântuirea unui suflet.»
Preot Iosif Trifa
*
Fiul meu, nădăjduieşte şi te luptă pentru bine
oricât s-ar părea că munţii se vor prăbuşi pe tine,
dacă eşti cu adevărul
şi-are cauza ta dreptate,
nu te teme, ai nădejde, vei învinge, nu se poate!
1 Comment