24 octombrie – Psalmul 119, v. 66: Învaţă-mă să am înţelegere şi pricepere!

Înţelegere faţă de Cuvântul lui Dumnezeu şi pricepere faţă de aplicarea lui în viaţa şi trăirea mea, aceasta Ţi-o cer, Doamne, mereu, să mă înveţi!
Înţelegere faţă de starea semenilor mei şi pricepere în găsirea mijloacelor cu care să-i pot ajuta, aceasta, Te rog, să-mi dai, Doamne!
Înţelegere în lucrurile dinlăuntru şi pricepere în desfăşurarea lor din afară.
Înţelegere a intenţiilor vrăjmaşului meu – şi pricepere în ferirea de cursele lui întinse în calea mea.
Înţelegere în cunoaşterea lucrurilor de preţ şi pricepere în alegerea şi dobândirea lor.
Înţelegere a voii lui Dumnezeu
şi a gândului oamenilor,
şi a semnelor Timpului,
şi a preţului vieţii adevărate,
înţelegere a însemnătăţii prilejului
şi a valorii fiecărei clipe, iată adevărata înţelegere!
Şi priceperea cum să mă folosesc de toate acestea, spre mântuirea mea şi a altora,
spre slava lui Dumnezeu şi spre propăşirea Cauzei Lui, iată adevărata pricepere!

De aceea trebuie să te rogi şi tu, dragul meu, necurmat, lui Dumnezeu, ca să te înveţe nu numai să le ai, ci să le şi ştii folosi toată viaţa ta.
Căci nu este un mai nenorocit om pe lume decât acela care nu le are pe acestea.
Cele mai mari nenorociri vin numai din lipsa acestor două alese virtuţi: înţelepciunea şi priceperea.
Nu-i o mai mare nenorocire pentru o familie decât un părinte sau un copil fără înţelegere faţă de datoria sa şi fără pricepere în a şi-o împlini.
Nu-i o mai mare nenorocire pentru o biserică sau pentru o lucrare decât un conducător fără înţelegere faţă de ea şi fără pricepere în purtările lui.
Nu-i o mai mare nenorocire pentru un popor decât un stăpânitor fără înţelegere faţă de supuşii lui şi fără pricepere în găsirea căilor propăşirii lor,
şi în întocmirea legilor pentru ei,
şi în grija apărării,
şi în păstrarea libertăţii lor.

Suflete al meu, nu înceta să te rogi mereu
şi să te lupţi mereu,
şi să cauţi mereu, şi să înveţi mereu ca să ai în toate căile tale
şi în toate zilele tale,
şi în toate întâmplările vieţii tale,
înţelegerea şi priceperea de care ai nevoie,
spre a-ţi face bine şi deplin datoria faţă de Dumnezeul tău
şi faţă de toţi semenii tăi.
Apoi, nu înceta niciodată să te rogi pentru ca toţi ai tăi să fie învăţaţi să capete aceste binecuvântate daruri.
Fiule, nu înceta să te rogi pentru îndrumătorii văzuţi ai Bisericii tale, ai familiei tale duhovniceşti şi ai poporului tău!
Căci nu e o mai mare binecuvântare decât atunci când totul este îndrumat cu înţelegere şi cu pricepere, începând de la cele mai mici şi până la cele mai mari.
Şi nu-i o mai mare durere şi pierdere decât atunci când acestea nu sunt, sau se pierd, undeva.
Ferice de cine le are şi de cine se roagă mereu ca să le aibă tot mai mult şi tot mai folositor! Iar după ce le-a dobândit, le şi păstrează statornic.

Dumnezeul Înţelepciunii şi al Destoiniciei,
fii în vecii vecilor binecuvântat,
căci de la Tine vin toate luminile acestora prin care faci fericită viaţa oriunde sunt aceste inteligenţe!
Fii binecuvântat pentru toţi acei înţelepţi îndrumători, sub călăuzirea cărora am umblat drept, sănătos, biruitor şi fericit.
Răsplăteşte-le în veşnicie îmbelşugat, Doamne, căci şi ei ne-au făcut să avem parte de un belşug veşnic, prin Tine.

Şi, Te rugăm, nu lăsa lipsit niciodată neamul nostru, nici bisericile şi familiile noastre de astfel de conducători şi părinţi binecuvântaţi, înzestraţi cu aceste dumnezeieşti însuşiri ale înţelepciunii şi priceperii.
Dar, Te rugăm, dăruieşte-ne şi nouă tuturor,
şi fiilor şi urmaşilor noştri, totdeauna şi din plin acestea,
spre a dobândi, prin ascultarea lor, viaţa veşnică.
Ai milă, Doamne, de toţi cei care nu le au pe acestea şi învaţă-i ca prin ascultarea Cuvântului Tău
şi prin urmarea voii Tale,
să le câştige şi să le folosească.
Amin.

Lasă un răspuns