27 de istorioare despre sudalmă (III)

Pentru a speria ciorile
Pentru a speria ciorile dintr-un ogor, un om înjura de te lua groaza. Şi totuşi, ciorile nu fugeau de înjurăturile lui.
În acelaşi timp, vecinul lui, un ostaş al Domnului, luă câteva zdrenţe şi o prăjină şi, făcând din ele o sperietoare, o înfipse în ogor şi păsările îndată fugiră speriate din ogorul lui.
– Vezi, zise atunci ostaşul, tu nu poţi alunga ciorile cu înjurături, dar eu le alung şi fără ele.

Fiindcă l-a înjurat pe domnul caporal
În vara anului 1935, Consiliul de Război din Cluj l a condamnat la o jumătate de an închisoare pe soldatul George Bell din Regimentul 31 Infanterie pentru că l-a înjurat pe domnul caporal.
Desigur, pedeapsa e la locul ei, pentru că, în lumea militară, autoritatea trebuie respectată.
Ne întrebăm însă, de ce nu sunt pedepsiţi oamenii şi când Îl înjură pe bunul Dumnezeu, căci doar Persoana Lui, totuşi, e ceva… mai mare decât persoana domnului caporal.

Corăbiile şi sudalma
Pe la anul 1889, cârmuirea germană a corăbiilor a dat, la Hamburg, un ordin aspru, care oprea cu pedeapsă aspră sudălmile dintre marinari şi ceilalţi slujbaşi-lucrători de pe corăbii.
– Dar cum vor merge corăbiile fără sudalmă? se întrebau marinarii îngrijoraţi… Fără sudalmă, nu merg nici lucrul, nici corabia…
Dar, a doua zi, corăbiile porniră la drum şi fără sudalmă. Ele mergeau tot aşa de bine şi fără sudalmă.

Undiţa fără râmă
Într-un sat, trăia odată un om ce înjura grozav. Înjura la toată vorba. Nicicum nu voia să se dezbare de acest nărav urât şi de suflet pierzător.
Într-o zi, suduitorul ieşi la pescuit. Într-un vas, îşi luase râme pentru undiţă.
Un pustnic, care ştia de năravul lui cel rău, din întâmplare, tocmai dăduse pe acolo.
– Bună ziua, omul lui Dumnezeu, dar ce lucrezi aici?
– Da’ iaca, prind nişte peşte!
– Şi ce ai în vasul ăsta de lângă tine?
– Râme pentru undiţă.
– Şi de ce mai foloseşti şi râme la treaba asta?
– Pentru că peştele nu-i prost să tragă la undiţa goală. Trebuie să-l înşeli cu râmă, cu ceva mâncare.
– Apoi, vezi, dragul meu, zise atunci pustnicul, peştele este mai cu minte decât tine! El nu trage la undiţa goală, dar tu, dragul meu, faci acest lucru.
– Cum aşa?
– Păi, de câte ori înjuri, tu te arunci în undiţa diavolului fără să-ţi dea diavolul nimic, fără să dobândeşti nimic. Cu sudalma nu câştigi nimic… Diavolul te prinde fără nici o râmă. În numele Domnului te rog, dragul meu, nu mai înjura!… Nu-ţi mai înjunghia sufletul de bunăvoie!
Suduitorul s-a pus pe gânduri şi s-a lăsat de sudălmi.

va urma

 Preot Iosif Trifa, din ”Sudalma”
– Ediţia a IV-a, Editura «Oastea Domnului» – Sibiu, 2001

error

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *