Oastea Domnului

27 de istorioare despre sudalmă (IV)

„Pentru rugăciune e prea mic!“
Nişte părinţi se delectau în sudălmile ce le spunea pruncul lor cel mai mic. În sudalma pruncului, vedeau un semn de voinicie.
– Frumos mai ştie sudui pruncul dumneavoastră! zise un trecător. Dar de rugat se ştie ruga?
– Pentru rugăciune e prea mic, răspunseră părinţii.

Când cineva îl înjură pe rege
Când cineva îl înjură pe rege, îndată e arestat şi judecat. Este o lege cuminte, care apără de vătămare persoana regelui. Dar când cineva Îl înjură pe Regele regilor nu păţeşte nimic. Nu-l arestează nimeni. Nici măcar nu-l ocărăşte nimeni.
O lege trebuie făcută şi contra celor care Îl vatămă pe Regele regilor!

„Ce cauţi aici?“
Într-o duminică, pe vreme de furtună cu tunete şi trăsnete, nişte chefuitori petreceau la birt, cu strigăte de beţii şi înjurături. Pe uşă intră fără de veste un credincios, uitându-se în toate părţile.
– Ce cauţi aici? întrebară chefuitorii furioşi.
– Păi, să mă iertaţi, dar tocmai acum trăsni undeva prin apropiere şi eu credeam că a trăsnit aici.

„Litera legii“ şi sudalma
De când eram copil mic, în casa părinţilor mei, plugari, îmi aduc aminte de un vecin, un om bătrân şi evlavios, care păzea cu sfinţenie toate posturile şi rânduielile. Avea însă bătrânul şi unele metehne, pe care de asemenea „le păzea“.
Se întâmpla, pe timp de post, să dea bătrânul peste vreun vas întinat cu mâncare de dulce?… Să-l fi văzut atunci: „Trăsnească şi fulgere în voi, muieri!… că spurcaţi pe om cu vasele voastre… nu mai poate ţine omul, cu voi, nici sfintele posturi“…
Şi, de ciudă, bătrânul se repezea hăt!, la cârciumă, unde îşi astâmpăra „mânia“, suduind pe muieri şi înghiţind la rachie (asta nu mai era „spurcată“!).
Asta e ceea ce se cheamă „litera legii“!

Voia să împuşte zeii din cer
Istoria păstrează numele unui ofiţer roman – Cellatius – care, într-o clipă de mânie (mai bine-zis, de nebunie), a dat ordin soldaţilor să tragă cu arcul în zeii din cer.
Soldaţii au ascultat ordinul şi săgeţile plecară în sus, spre cer. Dar ce s-a întâmplat? Săgeţile căzură, pe urmă, în capul arcaşilor. Căpitanul şi mai mulţi soldaţi fură răniţi de moarte.
Un astfel de nebun este şi suduitorul; o astfel de nebunie este şi sudalma. Sudalma este o săgeată îndrep¬tată împotriva lui Dumnezeu, dar această săgeată se întoarce în capul suduitorului şi îi omoară sufletul.
Suduitorul este nebunul care îşi omoară de bunăvoie sufletul.

va urma

 Preot Iosif Trifa, din ”Sudalma”
– Ediţia a IV-a, Editura «Oastea Domnului» – Sibiu, 2001

Lasă un răspuns