Oricât de lung ar fi triumful rãului, sfârșitul lui va fi totdeauna rușinos, nimicitor și dureros.
Oricât de sus s-ar înãlța nelegiuirea și violența
ori minciuna și nedreptatea, nu-i mult pânã ce prãbușirea va veni și osânda le va paște pe neașteptate.
Chiar și în faptul cã Dumnezeu îi îngãduie celui rãu o izbândã trecãtoare pe care el o cautã și prin care se încurajeazã și mai mult în rãu, chiar și aceasta este tot un fel de pedeapsã a lui Dumnezeu pentru cel nelegiuit.
Fiind pus în acest loc alunecos, cel rãu încã își mai mãrește rãul prin toate pornirile sale.
Își mãrește trufia și mai mult,
își mãrește lãcomia,
își mãrește prigonirea contra celor nevinovați,
își mãrește numãrul fãrãdelegilor tot mai nepãsãtor și mai îndrãzneț,
mai batjocoritor și mai încrezut.
Pânã când vine prãbușirea peste el,
pânã când îi vine palma lui Dumnezeu.
Fiecare suflet rãu
și fiecare lucrare rea își au la urmã o platã dreaptã.
Fiecare neam rãu
și fiecare generație rea
își au o soartã de la urmã.
Ca sã poți cãpãta cu adevãrat înțelepciunea, privește aceastã soartã de la urmã a celor rãi.
Nu privi numai la trufia lor din zilele puterii scurte pe care o au, ci privește mai ales la soarta ce-i așteaptã la urma acestor vinovate bucurii scurte pe omul trufaș și obraznic.
Vezi cum fiecãrui om îi vine soarta de la urmã, în care îți primește plata veșnicã a faptelor sale. Și dupã cum pentru un singur om este așa,
tot așa vine o soartã de la urmã și pentru întreaga omenire de pe pãmânt.
Citind Sfântul Cuvânt al lui Dumnezeu vei vedea în el Știința lui Dumnezeu, Care a lãsat sã fie scrise mai dinainte lucrurile care au sã se întâmple mai pe urmã în lume —
întreaga ființã ți se cutremurã atunci vãzând soarta din urmã care îi așteaptã pe cei rãi.
Profețiile Mântuitorului nostru Iisus Hristos, fãcute mai înainte de Patimile Sale ucenicilor Sãi, despre soarta Ierusalimului și despre Sfârșitul Omenirii (Mat. 24)
se vor împlini întocmai dupã cum sunt scrise.
Precum s-au adeverit cu privire la cele din trecut așa cum au fost scrise, tot așa se vor adeveri și cu privire la cele ce sunt încã de viitor.
Cãci toate sunt întocmai așa cum s-au spus și scris, întocmai cum le citim și auzim.
Stricãciunea oamenilor din vremile din urmã, decãderea și rãutatea lor
vor crește atât de mult. Este scris asta!
Îngâmfarea cunoș
tințelor multe va crește atât de mult — este scris și asta.
Necredința și rãtãcirile vor crește atât de mult, încât acestea îi vor aduce pe toți oamenii stricați într-o nebunie peste care va veni cea mai cutremurãtoare pedepsire.
Cãci creșterea rãului îi duce pe oameni într-o stare din care nu mai respectã nimic sfânt, — iatã de asemenea este scris și asta.
Ci oamenii plini de îndrãznealã nebuneascã râd și azi și batjocoresc tot ce-i vrednic de închinat (2 Tes. 2, 4; 2 Petru 3, 2-14), întocmai cum este scris.
Dar de la aceastã stare când mintea sãnãtoasã este pierdutã de tot, vai, cât de repede vine prãbușirea!
Nemaifiind nimic care sã opreascã putrezirea, sufletele oamenilor se tãvãlesc cu plãcere în toatã mocirla desfrânatelor pofte și pierzãtoarelor pãcate,
îndobitocindu-se cu totul și cu toții.
Ce mai poate urma apoi peste cei cãzuți altceva decât neașteptatul trãznet al mâniei lui Dumnezeu
și explozia cumplitã a acelei nemaipomenite puteri de foc care va cuprinde
topind în arderea ei necruțãtoare
nu numai tot pãmântul gangrenat de putrejunea nelegiuirilor,
ci chiar și acele corpuri cerești care au fost infectate de cãtre oameni prin atingerea lor înșiși sau a lucrurilor lor întinate de satanicul lor pãcat (Isaia 51, 6; Maleahi 4, 1-2; Mat. 24, 35; 2 Petru 3, 10-12; Apoc. 20,11 și 21, 1).
Iatã soarta de la urmã cãtre care merge omenirea îngâmfatã și necredincioasã,
iatã soarta pe care și-o pregãtește fiecare din cei care nu se mai saturã de pãcãtuit.
Ia seama sã nu ai mãcar tu o astfel de soartã!
O Preabunule și Dreptule Dumnezeu,
Care ne-ai înștiințat de toate acestea prin Cuvântul Tãu,
pentru ca noi luând bine seama și ascultând Cuvântul Tãu
sã ne putem mântui sufletul din mijlocul acelora peste care va veni osânda (Mat. 13, 40-43),
Te rugãm ai milã de noi toți.
Trezește-ne mereu pe fiecare
și trezește-ne mereu pe toți ca sã nu uitãm acest lucru,
ci sã luãm bine seama la soarta cea mai de la urmã a celor rãi cu cât vremea asta se tot apropie
și sã nu privim astãzi cu jind la „fericirea“ lor (Ps. 37, 1), ci sã ne ferim de ea.
Dã-ne, Doamne, o minte și o inimã treazã, ca prin ascultarea de Tine sã ne facem vrednici de mântuirea Ta,
ca sã nu ajungem soarta de la urmã a celor rãi (Apoc. 4, 10).
Dã-ne un duh smerit și sincer prin care sã umblãm treji și neîntinați de rãu,
spre a vedea cu bine Fața Ta.
Amin.
