Întreg acest psalm este un fericit strigăt de bucurie în clipa eliberării dintr-o grea robie,
dintr-o îndelungă înstrăinare
şi dintr-o apăsătoare deznădejde…
E scurt acest fericit psalm de bucurie, e scurt, căci scurtă este şi fericita clipă a minunii,
dar, vai, cât de îndelung aşteptată şi dorită a fost ea,
cât de amar plânsă şi cât de fierbinte cerută lui Dumnezeu a fost!…
Însă în clipa în care s-a petrecut, toată creaţiunea lui Dumnezeu parcă a luat parte la bucuria ei…
Marea a vestit-o,
Iordanul a făcut un salt de uimire…
Munţii săltau de bucurie şi dealurile, la fel…
Tot pământul trăia parcă un cutremur fericit şi mirat de minunata lucrare a lui Dumnezeu, care transfigura strălucit totul,
prefăcând robia în slobozenie,
surghiunul în îmbrăţişare,
sclavia în înfiere,
ocara în slavă,
stânca în iaz
şi cremenea în izvor de ape…
O, ce binecuvântată este roada slobozeniei lui Hristos!
Slobozenia aceasta transformă totul şi înnobilează totul.
Dintr-o stâncă, dintr-o piatră nepăsătoare faţă de semeni, rece faţă de orice chemare, nemişcată faţă de orice îndemn bun, milostiv şi iubitor…
şi moartă faţă de orice şi faţă de oricine,
omul întors la Dumnezeu şi înviat în Hristos devine un iaz… O revărsare limpede, curată şi darnică de ape, de binefaceri, de înviorare pentru mulţi.
O trăire vie şi luminoasă care duce oriunde ajunge putere, bucurie, înviorare şi lumină, prin cuvintele, prin faptele, prin pilda sa.
O, cu câtă bucurie şi uimire am văzut astfel de transformări în viaţa multora!
Oameni care până ieri erau robii păcatului, rodind stricăciuni şi ruşine,
dintr-o dată au devenit alţi oameni.
Într-o clipă fericită puterea lui Hristos a scuturat de pe trupul şi de pe sufletul lor lanţurile robiei şi zdrenţele păcatelor, făcându-i altfel de oameni, cu totul noi.
Le-a scos din viaţă scârboasele patimi care le sugeau vlaga, ca nişte lipitori urâte
– şi ei au ieşit din baia pocăinţei primeniţi şi curaţi, ca nişte făpturi născute din nou.
Iată o lucrare de necrezut!
Iată o schimbare de nerecunoscut!
Iată o minune pe care nimeni pe pământ,
afară de puterea lui Dumnezeu,
n-o poate face!
Nimic, afară de Sângele cel răscumpărător al lui Iisus Hristos.
Nimic, afară de Duhul şi Cuvântul Cel Sfânt şi Viu al lui Dumnezeu (1 Tim. 1, 12-17; Ioan 3, 5; Rom. 10, 17)…
Şi în nimeni altul nu se poate face asta decât în acela care de bunăvoie îşi deschide inima sa şi Îl primeşte cu dragoste pe Hristos (Apoc. 3, 20),
în acela care ascultă chemarea Lui
şi se leapădă de sine,
şi îşi ia crucea sa,
şi în fiecare zi porneşte pe urmele Domnului (Mat. 16, 24)
şi care ajunge apoi un singur duh cu El (1 Cor. 6, 17), ca să aibă cu El o singură soartă (2 Tim. 2, 11-12).
O, suflet preaiubit de Domnul, oare tu ai trecut printr-o astfel de cerească transformare?
S-a făcut oare cu adevărat în viaţa ta o aşa dumnezeiască schimbare mântuitoare?
Te-ai topit tu, cel de piatră, devenind un iaz al Domnului?
Te-ai topit tu, cel de gheaţă, cel rece şi cel nepăsător, cel nesimţitor şi cel surd şi mut,
cel mort faţă de Dumnezeu – şi ai înviat tu oare,
devenind un izvor de rugăciune şi de cântare, de binefaceri şi de iubire şi trăire în Hristos, pentru Dumnezeu şi pentru alţii
sau nu?
O, dacă nu, vino şi fă-te acum!
Slavă Ţie, Putere Dumnezeiască şi Foc Ceresc,
slavă Ţie, Duhule Sfinte, Dumnezeu binecuvântat în veci!
Slavă Ţie, căci numai Tu poţi face această topire mântuitoare şi numai Harul Tău poate face o astfel de schimbare minunată acolo unde Sângele lui Hristos a curs, spălând, slobozind, înviind şi înnoind totul!
Slavă Ţie pentru toată revărsarea de viaţă şi lumină cerească pe care ai dăruit-o şi inimii mele!
Şi slavă Ţie pentru fiecare viaţă de om pe care o schimbi şi o îndumnezeieşti astfel!
Te rugăm, nu înceta această lucrare înnoitoare, ci curăţeşte mereu mlădiţa vieţii mele, ca să aducă o şi mai curată, o şi mai gustoasă, o şi mai îmbelşugată roadă a ascultării faţă de Tine,
pe urmele Domnului nostru Iisus Hristos.
Spre slava şi bucuria Ta, Doamne,
şi spre mântuirea mea şi a multora.
Amin.
*
* *
Cuvinte înţelepte:
«Naşterea de Sus este o taină ce nu se poate învăţa din cărţi. Naşterea din nou e puterea, e harul şi darul ce se po06goară de Sus, de la Duhul Sfânt. Acest dar şi har este ceva ce nu se poate spune cu vorba. Este ceva – cum a zis Iisus – ca vântul ce suflă de unde nu ştii. Este ceva ca roua ce nu ştii de unde iese, noaptea, şi adapă pământul. Este ceva ca aluatul care, într-o noapte, poate dospi un sac întreg de făină…»
Preot Ioasif Trifa
*
Doar focul cel frumos îl face pe-orice cărbune
înroşit,
doar naştereac de nou îl schimbă
pe omul la Hristos venit!
Cântarea Psalmului 114
- Când din Egipt ieşi Israel,
când a scăpat de neam străin,
- În Iuda, sfânt lăcaş avea El
şi-n Israel domnea deplin.
- Văzând aşa, fugit-a marea,
Iordanul s-a întors napoi,
- Sărit-au munţii, cât e zarea,
şi culmile, ca nişte oi.
- – Ce ai, de fugi aşa, tu, mare,
şi tu, Iordan, de-ntorci din drum?
- Ce-aveţi voi, munţi şi dealuri, oare,
de-aşa săltaţi, ca mieii,-acum?
- Pământul tremură, c-aproape
e Dumnezeul Cel Nălţat,
- El, ce preface stânca-n ape
şi cremenea,-n izvor bogat!
*
* *
«Există pe lângă omul văzut şi unul dinlăuntru. Există ochi pe care i-a orbit satana şi urechi pe care le-a asurzit el. Iisus a venit să facă sănătos pe acest om dinlăuntru!»
Sf. Macarie cel Mare
