Să se bucure şi să se veselească de Tine, toţi cei ce Te caută pe Tine, Doamne, şi să zică pururea cei ce iubesc mântuirea Ta: "Slăvit să fie Domnul!" (Ps. 39,22)
  • Set Logo Section Menu from Admin > Appearance > Menus > "Manage Locations" Tab > Logo Section Navigation
Slăvit să fie Domnul!
Home „A DISTRUGE EMBRIONUL UMAN ÎNSEAMNĂ A FACE SĂ DISPARĂ OMUL ÎNTREG“ – un filosof despre avort –

„A DISTRUGE EMBRIONUL UMAN ÎNSEAMNĂ A FACE SĂ DISPARĂ OMUL ÎNTREG“ – un filosof despre avort –

„A DISTRUGE EMBRIONUL UMAN ÎNSEAMNĂ A FACE SĂ DISPARĂ OMUL ÎNTREG“ – un filosof despre avort –

Cunoscutul filosof creştin Jean Guitton, intervievat de săptămânalul catolic „Caarroccio“ (nr. 6/1998, pag. 1), răspunde la trei întrebări privind avortul. Le prezentăm cititorului român, ca fiind de reală actualitate.

1. Care este punctul Dvs. de vedere asupra avortului?

– Cred că problema avortului e una care interesează şi pe filosofi. De secole, ei se ocupă de ceea ce se numeşte „virtualitate“, adică de „fiinţa în potenţă“. Pentru publicul actual, se profilează o mare diferenţă între fiinţa în potenţă şi fiinţa deplin dezvoltată. Dimpotrivă, pentru un filosof, între fiinţă şi potenţă, cum o numeşte Aristotel, adică nedevenită încă ceea ce va fi mai târziu şi fiinţa deplin dezvoltată, nu există cu adevărat vreo diferenţă, întrucât una este fiinţa virtuală, iar cealaltă este fiinţa actuală. În ochii marelui public, nu există cele două tipuri de fiinţă. Nimicul: fiinţa care nu-i completă; şi fiinţa deplin dezvoltată. Fiinţa în potenţă, adică fiinţa chemată să devină, embrionul, e o noţiune ce nu găseşte spaţiu în minţile muritorilor de rând. Prin urmare, când se discută pe marginea acestui argument, cel care deţine adevărul se găseşte învins din principiu. Publicul de rând, persoanele puţin instruite nu au deloc noţiunea de ceea ce eu numesc virtualitate, adică fiinţa în potenţă. În chestiunea avortului, e bine să ştim că – din momentul în care s-a produs fecundaţia, adică în care avem de-a face cu un embrion uman în pântecele mamei – distrugându-l înseamnă a face să dispară omul întreg. Între cei doi nu există vreo diferenţă fundamentală.

2. Uneori, pare că pentru a contesta avortul e nevoie să fii creştin. Contestarea nar putea să pornească şi de la filosofii necreştini?

Pentru filosofi ca mine, nu-i nevoie să mergem dincolo de Aristotel, dacă putem afirma că suntem de partea raţiunii. Iar raţiunea ne confirmă: nu există vreo diferenţă între fiinţa ce are (vârsta de) o secundă şi cea care are nouăzeci şi cinci de ani. Problema nu priveşte timpul; problema constă în a şti dacă fiinţa în potenţă, fiinţa virtuală, e la fel de reală ca şi fiinţa actuală. Nu e o chestiune de religie, ci una de filosofie. Numai că, în epoca actuală, raţiunea este apărată doar de creştini; de aici apare confuzia. Când în televiziune sau altundeva se dă credit unei poziţii raţionale, oamenii strigă: „E doctrină creştină! O respingem!“ Iată unde-i drama.

3. Partizanii avortului susţin că mama e stăpâna propriului corp. De aceea, şi copilul adăpostit în uterul său…

Ştiu. Dar totul se reduce la dialogul dintre cine crede în Dumnezeu şi cine nu. Am scris o carte despre acest argument; la acest dialog se revine mereu. Numai că înainte se făcea într-un mod mai discret, în taina unui dialog individual. Azi, cu ajutorul televiziunii, se proiectează totul la dimensiuni universale, în faţa a milioane de spectatori. În schimb, problema e mereu aceeaşi: omul deţine adevărul sau din contră? Există un adevăr voit, creat de Dumnezeu, Creatorul, ce se impune omului? În fine, problema fundamentală constă în a şti dacă legea e făcută de om pentru om, sau dacă e voită de Dumnezeu…

Traducere de Ierom. Drd. Iuvenalie Ion Ionaşcu, Roma – Italia

Author: Editor

Lasa un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Do NOT follow this link or you will be banned from the site!