15 – Sã luãm cu mulţumire tot ce ne dã Domnul nostru cu dragoste.
Lui nu-I pare rãu de nimic din ceea ce ne dã nouã şi care ne face şi pe noi fericiţi.
Dar nouã sã ne parã rãu de tot ce nu-I dãm spre bucuria Lui.
16 – O, când Te-am cunoscut Iisuse Domnul meu Iubit, – ce drag mi-ai apãrut dintr-o datã şi ce frumos erai totul.
Am simţit cum iubirea inimii mele toatã a zburat spre Tine… şi n-a mai voit sã vinã înapoi. A rãmas la Tine pentru totdeauna.
Aşa este şi acum dupã ani şi ani… şi aşa va fi şi în veci, şi în veci.
17 – Fericirea Ta Domnul meu Iisus, care am gustat-o în mijlocul primejdiilor, a fost atât de mare, de unicã şi de frumoasã cã n-a mai întrecut-o nici una pânã azi.
O, neuitata noastrã fericire din mijlocul spinilor şi a flãcãrilor!
18 – Adeseori noi trebuie sã plângem ca alţii sã poatã cânta, sã veghem pentru ca alţii sã poatã odihni, sã flãmânzim pentru ca alţii sã poatã sã se sature, sã rãmânem pentru ca alţii sã poatã merge, sã ne smerim pentru ca alţii sã se poatã înãlţa şi sã murim pentru ca alţii sã se poatã naşte.
– Sã o facem asta cum o face grãuntele de grâu semãnat… Cum a fãcut-o Domnul şi Mântuitorul nostru.
19 – O, Iubire Cereascã… am fost de atâtea ori neliniştit în viaţa mea, dar totdeauna am fost încrezãtor în Tine.
ştiam cã Tu îmi vei purta totdeauna de grijã, pentru cã am fost încredinţat pazei Tale prin sânge şi prin lacrimi.
Nu mã lãsa niciodatã nici sã mã îndoiesc, nici sã uit asta.
20 – Ce mulţi se roagã cu gura lor pentru cei nefericiţi – dar ce puţini din ei se duc sã-i caute şi sã-i ajute cu fapta lor, cu mâna lor, cu dragostea lor.
O, ce nefolositoare este rugãciunea fãrã binefacere, gura fãrã mânã, sfatul fãrã pâine…
Dãrnicia este-n lume lucrul foarte rar şi greu
cãci ea cere sã-ai o mare dragoste de Dumnezeu
şi o milã tot asemeni de-a aproapelui amar
– iar în lumea lãcomiei, asta-i foarte greu şi rar.
***
Dãrnicia cãtre-orfanii şi lipsiţii lui Hristos
are cea mai mare platã – şi cel mai etern folos.
***
Binefacerea uneşte sufletul cu Dumnezeu
– ai mereu un suflet darnic – şi eşti fericit mereu.
Traian Dorz, din volumul „Mărgăritarul ascuns”
