Duminică, în 7 iunie, s-a ţinut în comuna Laslăul Mare, adunarea ostaşilor din jud. Târnava-Mare şi Mică. Au venit mulţi ostaşi din comunele Jacul Român, Saroş, Curciu, Pocea Mediaşului, Valhid şi din oraşul Sighişoara. Sosind de dimineaţă, au luat parte la slujba sfintei Liturghi săvârşită de părintele Iuliu Moldovan. Corul lăslăienilor a dat răspunsurile liturgice, iar la priceasnă a predicat părintele I. Moldovan despre însemnătatea în Biserica Ortodoxă a tuturor sfinţilor care au mărturisit pe Hristos, biruind păcatul (Apoc 3, 21), şi acum şed pe scaune şi împărăţesc cu Domnul o mie de ani, adică în întreg veacul creştinismului, şi sunt fericiţi şi sfinţi fiindcă au avut parte de învierea cea dintâi (Apoc 20, 4-6).
După sfânta Liturghie, toţi ostaşii au luat masa comună în curtea parohială, serviţi fiind de femeile ostaşe din Laslău.
La ora 1 d[upă]-a[miază], Părintele I. Moldovan deschide adunarea, arătându-şi bucuria că la chemarea sa au alergat ostaşii din două judeţe, pentru ca împreună să se bucure la un praznic duhovnicesc ţinut în slujba Domnului.
Programul vorbirilor îl începe ostaşul Gheorghe Bărăbaş din Jacul Român, sosit de curând din Bucureşti, vorbind despre ortodoxie, explicând pe larg şi cu pilde acest cuvânt care înseamnă „drept-credincios” sau creştin adevărat. Nu tot cel ce se numeşte pe sine ortodox e şi creştin adevărat, ci acela care îşi trăieşte viata după Evanghelie.
Fraţii ostaşi Mihail Sârbu din Sighişoara şi Ion Morariu din Saroş, cu texte biblice scoase din scrierile apostoleşti, combat relele ce bântuie viaţa de azi a celor ce se numesc creştini, dar nu sunt, şi îndeamnă pe cei de faţă – credincioşi din Laslău şi comunele învecinate – să-şi îndrume viaţa după duhul Evangheliei Domnului, chemând mulţimea adunată aici la viaţa cea întru Hristos, prin mijlocirea Oastei Domnului.
Ostaşul Ion Buzaş din Jacul Român arată în cuvinte alese rosturile Oastei Domnului, care nu e sectă religioasă, ci o adunare de creştini ortodocşi binecredincioşi care îşi iubesc religia şi Biserica, îi cinstesc pe preoţii care se străduiesc în cuvânt şi în învăţătură. De altă parte, rostul Oastei Domnului este să apere credinţa ortodoxă de rătăcirile sectelor. Aduce pilde frumoase din viaţa socială şi de stat despre relele ce le îndurăm din cauza păcatului.
O frumoasă mărturisire de credinţă face femeia Maria Rotar din Valhid, care multă vreme a rătăcit pe la sectele religioase. Duhul Sfânt însă a luminat-o, îndreptându-o spre Oastea Domnului, unde se poate apropia din nou de Casa Domnului şi de altarul ei.
Luând parte la adunare şi părintele Traian Popa din comuna Suplac, mişcat sufleteşte de frumoasele vorbiri şi îndemnuri ale ostaşilor în mijlocul cărora se află pentru întâia oară, promite că se va interesa mai de aproape de lucrările Oastei Domnului, dându-i viaţă şi în parohia sa.
Apostolii, pescarii de la Marea Tiberiadei, nebăgaţi în seamă de lume, rând pe rând au pescuit în mrejele lor pe regi, împăraţi şi boieri şi i-au adus la Domnul. Aşa şi nebăgaţii în seamă pescari ai Oastei Domnului din România Mare îi pescuiesc şi vânează pe cei mici ca şi pe cei mari, care stau de-o parte amorţiţi şi reci, pentru a le aprinde sufletele spre o mai adâncită lucrare în slujba Domnului şi încălzindu-i pentru o apostolie reală, în care să lucreze puterea harului Duhului Sfânt.
Ostaşul din Laslău Ilie Toma, cel care de mulţi ani poartă o luptă stăruitoare cu cei necredincioşi ca şi cu sectarii din comuna sa, mulţumeşte, în numele Oastei din Laslău, tuturor ostaşilor străini şi fraţi luptători în via Domnului pentru bucuria zilei de azi şi cinstea ce li s-a făcut celor din Laslău, de a cerceta împreună Scripturile pentru îndreptarea vieţii sufleteşti a tuturor [celor] pe care Duhul Domnului i-a îndemnat să alerge la adunarea aceasta.
La propunerea fratelui ostaş Ion Morariu, părintele I. Moldovan e ales preşedinte de onoare al adunărilor ostaşilor din judeţele Târnavelor. Mulţumind ostaşilor pentru încrederea depusă în dânsul, le promite şi pe viitor tot sprijinul său.
Adunarea se încheie la ora 5 d[upă]-[amiază] cu o preafrumoasă rugăciune rostită de ostaşul Mihail Sârbu şi cu cântarea Azi eu, Doamne, vin la Tine.
În decursul adunării s-au cântat şi alte cântări religioase cu care au fost întreţesute vorbirile ostaşilor.
Cu multă duioşie ne-am despărţit fraţii deolaltă şi cu dorul de a ne revedea la o nouă adunare în vreo comună din judeţele noastre.
I.M.
«Oastea Domnului» nr. 28 / 12 iulie 1931, p. 4
Gazetarul credincios Ioan Marini / Articole apărute între anii 1930 şi 1938 / Editura Oastea Domnului, Sibiu, 2017
