Spune un istoric bisericesc, Eghisipos, că Sf. Petru, spre sfârşitul vieţii, era căutat de împăratul Nero, ca să fie ucis, pentru că două din nevestele sale erau convertite la creştinism de Sf. Petru. Creştinii din Roma au aflat de acest lucru şi s-au ţinut de Sf. Ap. Petru să plece din Roma, pentru ca să nu fie găsit de către cei care-l căutau să-i ia viaţa. Prima dată, Sf. Petru nu a vrut. Însă creştinii, stăruind atât de mult de el să plece, l-au înduplecat. Noaptea, s-a pornit să plece. Dar, ajungând la porţile cetăţii, L-a întâlnit pe Mântuitorul Hristos, venind către cetate. Iar Petru, închinându-se Lui, I-a zis:
– Doamne, unde mergi?
Iar Domnul i-a răspuns:
– Mă duc în Roma, ca iarăşi să Mă răstignesc. Mă duc să Mă răstignesc a doua oară în locul tău.
Şi zicând acestea, Domnul S-a făcut nevăzut. Petru, minunându-se, s-a întors în cetate, iar ostaşii, prinzându-l, l-au dat spre moarte.
În viaţa fratelui Traian este o întâmplare asemănătoare, atunci când autorităţile prigoneau Lucrarea Oastei, însă au oferit şi o posibilitate de legalizare, prin Biserică. În acea vreme, fratele Traian a încercat totul ca să obţină legalizare pentru Oastea Domnului. Şi se sfătuia cu fratele Sergiu Grossu cum să facă. La un moment dat, are loc o discuţie între ei. Şi zicea fratele Sergiu:
– Nu mă pot dumiri deloc cine poate fi acela care ne vinde. Eu, zise fratele Sergiu, n-am să mă mai duc nici un pas pentru treaba asta nicăieri, că între noi există trădători care spun tot ce facem şi vorbim. Dacă frăţia ta mai vrei să faci memoriul, fă-l! Dacă vrei să te mai duci pe la ei, du-te! Eu însă, după cele ce am păţit în noaptea aceasta, nu mă voi mai duce nicăieri. Şi nu voi mai face nimic, să ştii… Până nu voi vedea ce se va alege din toată treaba asta.
– Bine, frate Sergiu, zise fratele Traian, dar dacă noi vom lua toţi atitudinea asta, ce crezi că va urma pentru toată Lucrarea Oastei?
– Eu nu zic s-o iei şi frăţia ta, spun numai că eu am luat-o.
– Eu nu pot, frate, orice va fi, a spus fratele Traian… Până când pare c-ar mai fi o posibilitate de a-i feri pe fraţi de necazuri şi de a apăra cauza Oastei, eu voi căuta să fac tot ce pot, cu orice risc pentru mine.
Şi aşa a făcut. Aceasta este atitudinea omului care se pune în spărtură. Poate că şi-n viaţa noastră vine Domnul şi ne întreabă: Ce faci? De ce nu lucrezi în ogorul Meu? Aşa cum poţi… E-aşa de greu? Mă duc Eu să Mă răstignesc în locul tău. Să sufăr în locul tău. Sau să lucrez în locul tău…
Deci să ne hotărâm să facem tot ce putem pentru Lucrarea Domnului şi pentru El…”
Părintele Ierom. Pimen Lupu (Certege)
Din cuvântul rostit la adunarea de comemorare a fr. Traian Dorz, la Mizieş –
acolo unde fratele Traian stă de strajă la streaşina bisericii, veghind ca rândurile ostăşeşti să intre pe porţi în Cetatea Ierusalimului Ceresc
