TRÂNDĂVIA şi somnul fără măsură se împletesc adeseori cu lăcomia pântecelui.
BĂUTURA ameţitoare se asociază de multe ori cu lăcomia pântecelui şi împreună înlănţuie viaţa omului, împingându-l spre desfrânare şi moarte.
Cu vin s-a îmbătat Noe, cu vin a fost îmbătat Lot de fiicele sale, de vin era înfierbântat Irod când „i-a plăcut” dansul şi trupul Salomeii, în ghearele băuturii şi desfrâului a pierit Alexandru Macedon la numai 33 de ani.
Sfântul Apostol Pavel, atunci când a scris credincioşilor din Efes – oraşul unde s-a construit templul zeiţei Artemis (Diana), renumit pentru orgiile sale – le-a dezvăluit taina iubirii curate şi sfinte dintre bărbat şi femeie, apoi le-a poruncit: „Să nu vă îmbătaţi de vin, în care este pierzanie” (Ef. 5, 18).
Prin duhul alcoolului, diavolul a repurtat cele mai multe victorii împotriva omului. Asemeni rodului din grădina Edenului, alcoolul ne fascinează şi ne atrage spre veselie şi fericire; dar, la sfârşit, bucuria se transformă în nenorocire, violenţă şi crimă.
Influenţa alcoolului se resimte direct asupra scoarţei cerebrale, provocând excitarea şi aprinderea simţurilor spre pofta desfrâului; iar împreună cu care distrug milioane de celule nervoase ce niciodată nu se mai refac.
Acei tineri care se obişnuiesc prea de timpuriu cu aromele înşelătoare ale băuturii, dacă ajung să întemeieze o familie, devin neroditori. Când patima beţiei îi cuprinde ceva mai târziu, poate produce efecte cutremurătoare, prin modificarea structurii glandelor endocrine şi apariţia unor spermatozoizi cu două capete sau două cozi. Nimerindu-se o zămislire cu astfel de seminţe monstruoase, copilul, dacă trăieşte, va fi cu maximă probabilitate bolnav de epilepsie sau chinuit de puterea demonilor.
Prin ţările bogate din Apus există mulţi copii handicapaţi şi multe aziluri în care sunt îngrijite roadele hidoase şi nevrednice apărute din rândul familiilor de alcoolici. Te îngrozeşti când vezi un pitic fără craniu stând alături de un uriaş slăbănog ce n-are bărbie; monştri cu cap de peşte sau de scafandru, tinere bestii pline de urdori şi bube cu puroi, băieţi şi fete prea dezvoltaţi, unii rânjind, alţii behăind sunete şi strigăte fioroase, greu de înţeles. Viciul masturbaţiei face ravagii şi printre aceşti oropsiţi ai soartei. Chiar având mâinile legate, fetele îşi stârnesc simţul desfrânării folosind călcâiul piciorului. Băieţii, cu priviri înspăimântătoare de urangutan, în momente de excitaţie crâncenă devin o primejdie pentru toţi cei din jur.
Familiile de alcoolici duc la azil în fiecare an un mic monstru, îngroşând rândul acestei lumi infernale, apărute din cloaca şi negura păcatelor.
Societăţile de consum din ţările bogate au degenerat mult în ultimele decenii, în special din pricina lăcomiei pântecelui, a desfrânării timpurii şi din cauza abuzului de alcool.
Aşa cum însoţirea bărbatului cu femeia sa prin Taina Nunţii este mijloc de sfinţire, model de comuniune şi simbol al Bisericii, iar altfel se degradează în patima desfrânării, tot la fel vinul, ca element euharistic, în urma binecuvântării şi invocării Sfântului Duh din cadrul Sfintei Liturghii, devine Sângele lui Hristos ca izvor al curăţiei şi vieţii veşnice; iar când este consumat fără măsură, se transformă în mijloc de pierzanie.
va urma
Pedeapsa neascultării sau Păcatul strămoşesc oglindit în stihia plăcerii sexuale / prof. Ion Lazăr. – Sibiu : Oastea Domnului, 2009
