Al Tãu Nume nu-i nici unul
dintre câte se rostesc
sau se pot rosti – oricare
ar fi-n graiul omenesc.
Tu – sau noi, Ți-am dat un Nume
sã putem cumva vorbi
despre Tine, care, altfel
n-am știut cum Te numi.
Dar adevãratu-Ți Nume
e-ntr-un fel în care nu-s
poate nici în Cer cuvinte
ca sã poatã-așa fi spus.
Noi, cu graiul, cu condeiul
sau cu tot ce-am mai avea
niciodatã-al Tãu Sfânt Nume
a-L cuprinde n-am putea.
Numai inima, în clipa
de extaz, de har, de rai
bãnuiește doar frumsețea
Numelui pe care-L ai.
Slavã-Acestui Nume Tainic
Minunat și Sfânt și Nalt
care-o sã-L cântãm cum este
doar cu graiul celãlalt.
Traian Dorz, din ”Cântarea Cântãrilor mele”
