Cine-ar şti simţi fiorul dulce, fericit, ceresc ce pe-un mugur şi pe-o rază într-o floare-i contopesc? Cine-ar şti-auzi pe lume imnul dragostei ce-şi.

În faţa sufletului meu, când faţa Ta răsare, până-n străfund, fiinţa mea de dragul Tău tresare. Din suflet, a’ iubirii mii de rândunele.

Fecioară înţeleaptă cu candela aprinsă, ce trează-aştepţi întruna pe Mirele Slăvit, se lasă înserarea pe faţa zilei stinsă, iar Faţa Lui Slăvită nici.

Cine mi te-a pus pe sufletşi pe ochi, şi faţă,şi pe grai, şi pe simţire,şi pe-ntreaga viaţă;cine, cântec de iubire,mi te-a pus în.

Se-ntoarce primăvara în fiecare an şi-ntâia primăvară tot mai adânc mi-o-ngroapă, dar Timpul care trece cu umblet diafan spre Dulcea Primăvară dorita urmă-mi.

Îţi mulţumim, Îţi mulţumim, Iisuse, Dumnezeiescul Miel Ispăşitor, că prin a’ Tale suferinţi nespuse ne-ai ispăşit osânda tuturor! Pe veci de veci Ţi-aducem.