O fioroasă constatare
Un profesor medic vestit cu numele de Pelman, de la Universitatea Bonn (din Germania) s-a apucat şi urmărit pe cale ştiinţifică şi medicală pe toţi urmaşii şi descendenţii unei femei beţive, Ada Surelis, moartă la vârsta de 60 de ani. Învăţatul a aflat că această femeie a avut 701 de urmaşi, copii, nepoţi şi strănepoţi. Şi acum iată ce a aflat despre aceşti descendenţi: 100 erau copii nelegitimi (bitanci), 142 cerşetori, 156 cu epilepsie ( fras, nevoie), 64 bolnavi în spitale, 181 desfrânate şi 70 osândiţi pentru diferite crime.
Iată cum beţia se face un izvor de rele şi răutăţi şi otrava ei trece din sânge în sânge până la a 7-a şi a 8-a spiţă de oameni. Învăţatul arată că popoare şi neamuri întregi se pot pustii cu totul prin otrava alcoolului.
Iată-l pe „taica“ Alcoolul
cu cele două „fiice“ ale sale
Cele mai teribile boli îşi au născarea în băuturile îmbătătoare, în alcool.
Foarte potrivit e pus alături alcoolul în chipul unui „tată “ alor două „fete“: oftica şi bolile lumeşti.
Oftica e boala plămânilor: e o boală cumplită ce nu iartă. De regulă, această boală e a celor ce apucă cu băuturile; e a celor ce-şi macină sănătatea şi vlaga trupească prin cele birturi, e a celor ce în loc de pâine şi lapte, se hrănesc cu alcool.
O altă „fiică“ a alcoolului sunt boabele lumeşti. Pe la birturi şi pe la beţii se aprind poftele şi se fac desfrânările. Alcoolul aprinde poftele, această aprindere duce la desfrânare, iar aceasta la teribile boli lumeşti. Tineri cu faţa de trandafir îşi pierd într-o noapte sănătatea cea trupească şi îşi umplu oasele pe o viaţă întreagă cu cumplita boală lumească ce se cheamă sifilis (freanţ). Despre aceştia zice înţeleptul Solomon că „vor geme pe urmă când li se va istovi carnea şi trupul“ (Proverbe 5, 1-12).
Oftica şi bolile lumeşti se ţin deolaltă ca două surori şi fiice ale alcoolului. Ori unde bântuie alcoolismul, acolo veţi întâlni şi pe cele două fiice ale lui: oftica şi bolile lumeşti.
Şi cancerul
În timpul din urmă, medicii au aflat că alcoolul ajută foarte mult şi la aşa numita boală a cancerului. Cancerul încă este un prunc al alcoolului.
Cancerul este o rană, o bubă rea, ce greu se mai poate vindeca. Beţivii capătă rana aceasta în stomac şi după ce o irită mereu cu otrava băuturii – se prăpădesc cu zile.
Consumăm 500 milioane litri alcool anual
Ce spune o statistică
După o statistică mai nouă rezultă că România consumă 50 mii vagoane, adică 500 milioane litri alcool, cu următoarele repartiţii: 335 milioane litri vin, 5 milioane litri şampanie, 50 milioane litri bere şi 20 milioane litri de ţuică şi rachiu. Se vine, deci, în medie pe fiecare cap de român 30 litri de alcool. Vai de capul nostru!
În acelaşi timp o statistică a Ministerului de Agricultură arată că laptele ce se consumă în ţară, abia dă un litru de lapte pe cap de locuitor. Iar fabricile de zahăr arată că produsul lor dă abia un kilogram de zahăr pe cap de locuitor. Deci, pe fiecare cap de român se vine anual 30 litri alcool, un litru lapte şi un kilogram zahăr. Bine mai stăm!
Băuturile falsificate
strică şi mai mult sănătatea oamenilor. E plină ţara de băuturi false
Alcoolul în sine, chiar dacă e curat, este o otravă. Unde pui însă faptul că băutura curată e ca şi corbul cel alb. Despre toate băuturile care se vând, se poate spune deschis şi categoric că sunt, mai mult sau mai puţin, falsificate şi întărite cu fel de fel de otrăvuri.
Prin anii 1932 s-a făcut mare răsunet în ţară, descoperindu-se că băuturile se falsificau cu otrava aşa numită etilic şi metilic, care băuturi au omorât atunci sute de oameni.
Dintr-un singur kilogram de spirt metilic se pot face 500 vagoane vin şi alte băuturi… atât de înfricoşată este acea otravă.
O cercetare făcută mai anul trecut la Braşov a constatat că doi mari „negustori de vinuri“ au falsificat vagoane întregi de „vin“, folosind cenuşă, zaharină şi glicerină.
Tot la Braşov s-au aflat falsificate vinurile cele „extrafine“ care se vindeau cu 80 lei butelia. Chipul de mai jos arată o astfel de „negustorie de vinuri“. Uitaţi-vă din ce fel de „struguri“ se face „vin de calitatea I“.
Aici, la oraşe, nu găseşti vin curat, să-l cauţi cu galbeni în mână. Tot aşa şi prin cele mai multe crâşme de la sate. De rachiuri, nici să nu mai vorbim. Toate rachiurile îndulcite şi neîndulcite (rom, cognac, pere etc. etc.) sunt falsificate. Ţinuturi întregi sunt otrăvite cu băuturi falsificate.
Cel din urmă pahar
Omul de alături nu e o închipuire, ci e unul care poate că mai trăieşte pe undeva, prin atare sat sau oraş. Eu parcă aud pe cititorii acestei cărţi cum vor zice, văzând chipul de alături: „Ăsta-i Petru lui Ion; Ionul lui Nicolae etc.“…
Beţivii au toţi la fel acelaşi chip şi fotografie, pentru că diavolul, cu ajutorul băuturii a stricat în cel beţiv nu numai chipul omului ci şi chipul lui Dumnezeu „după asemănarea“ cărui a fost făcut; beţivul are chip de dobitoc.
În chipul de alături se vede beţivul care a ajuns la cel din urmă pahar. Diavolul – în chipul morţii – îi toarnă în pahar otravă (la care oamenii îi zic „căldură“ şi „putere“) şi râde că a câştigat un suflet pentru împărăţia iadului.
Tu poate râzi, dragă cititorule, citind aceste rânduri şi uitându-te la chipul de alături. Dar nu râde, ci te înfioară şi priveghează. Nu te încrede că eşti la cel dintâi pahar şi te poţi opri, căci diavolul are multe feluri de meşteşuguri să te tragă până la cel din urmă pahar. Diavolul a făcut trei legături cu ajutorul băuturilor. Cea dintâi legătură e când bei prima dat în junie, din fală şi mândrie. Nu-ţi place încă băutura, dar bei să arăţi că eşti voinic. Asta-i o legătură slabă. E însă o aţă subţire pe care o poţi rupe fără nici o greutate. Dar dacă n-o rupi, aţa se tot îngroaşă. Începi a bea, fiindcă îţi place… Asta-i a doua legătură cu care te leagă Satan. Cu o bună încordare şi pe aceasta o poţi rupe. Dar dacă n-o rupi, începi a bea fiindcă nu poţi altcum, adică aţa s-a făcut lanţ cu care te-a legat Satan şi atunci eşti pierdut, ca omul din chipul de faţă.
Cititorule! Te-a legat şi pe tine Satan cu una din aceste legături? Aleargă la Mântuitorul, primeşte-L pe El, căci numai cu El, cu darul şi cu puterea primite de la El, te poţi dezlega şi scăpa de legăturile beţiei. Mântuitorul te poate scăpa chiar şi dacă legătura s-a prefăcut în lanţ. Scapă la El! Scapă îndată şi vei fi izbăvit.
Prins ca musca în păianjen
Iată unde duce băutura şi beţia. Iată sfârşitul beţivului. Cu ajutorul băuturii, Satan l-a prins pe băutor în cursa morţii, aşa cum păianjenul prinde musca în pânza lui.
Vai, ce sfârşit groaznic este acesta! Dar şi din pierzarea aceasta, cel pierdut mai poate încă scăpa dacă strigă cu credinţă pe Iisus Mântuitorul şi Izbăvitorul.
Părintele Iosif Trifa, din “Alcoolul duhul diavolului”
1 Comment