Să se bucure şi să se veselească de Tine, toţi cei ce Te caută pe Tine, Doamne, şi să zică pururea cei ce iubesc mântuirea Ta: "Slăvit să fie Domnul!" (Ps. 39,22)
  • Set Logo Section Menu from Admin > Appearance > Menus > "Manage Locations" Tab > Logo Section Navigation
Slăvit să fie Domnul!
Home Ucenici fără Cruce?

Ucenici fără Cruce?

Ucenici fără Cruce?

Mulţi ar vrea să fie ucenici ai Domnului, dar fără Cruce. Poate nu este fără semnificaţie faptul că, atunci când li S-a arătat, după Înviere, ucenicilor Săi, Domnul le-a arătat mâinile, picioarele şi coasta Sa (Lc 24,39-40; In 20,27). Le arată astfel că, deşi a înviat, El rămâne pe totdeauna pentru ei Iisus Cel răstignit. Şi că a-I fi ucenic înseamnă a-L urma pe calea Crucii. Ispita de a căuta un Iisus fără Cruce s-a dovedit puternică pentru creştini, de la înseşi începuturile Bisericii. Până astăzi, sunt mulţi creştinii care fug de Cruce şi care-şi imaginează un Iisus pe potriva poftelor lor. S-a ajuns atât de departe cu această rătăcire, încât de câteva decenii există în Apus – mai ales în America – un curent care se face promotorul a aceea ce se numeşte „Evanghelia prosperităţii”. Potrivit acestei concepţii, dovada că eşti adevărat creştin o constituie faptul că-ţi merge bine din punct de vedere pământesc. Binecuvântarea lui Hristos s-ar oglindi mai ales în bunăstarea trupească şi materială. Propovăduitorii acestei „evanghelii” par a spune că, de pildă, cine posedă un Mercedes este un mai bun creştin decât cel care are o maşină ieftină sau nu are nici una.

Este mare pericolul de a-L pierde pe Iisus Cel răstignit. Unei astfel de ispite erau gata să-i cadă victime mulţi credincioşi din Corint. Seduşi de o înţelepciune lumească, ei erau pe cale de a reduce propovăduirea Crucii – cu întreg radicalismul ei, cu „nebunia” şi cu „sminteala” ei – la o sumă de speculaţii, la o învăţătură ca oricare alta. Unde putea duce o astfel de tendinţă o arată, de pildă, doctrinele eretice ale gnosticismului aşa-zis „creştin”, ce vor apărea şi se vor dezvolta într-o epocă ulterioară. Dar o arată şi comportarea „căldicică” a multora dintre „creştinii” vremii noastre, care, cu sau fără preocupări de ordin teoretic, practică un „creştinism” pentru care fuga de Cruce apare drept caracteristica principală. O astfel de tendinţă este cea mai gravă pervertire a Evangheliei. Pericolul ei este cu atât mai mare, cu cât cei care-i cad victime au impresia că sunt pe calea cea bună, că sunt buni creştini şi că nu au nimic de schimbat în mentalitatea şi în felul lor de a înţelege şi de a trăi creştinismul.

„Aflarea şi vestirea lui Iisus Cel răstignit”.

Apostolul Pavel a intervenit prompt şi radical împotriva tendinţei din Corint. El le aduce aminte că, atunci când le-a propovăduit „taina lui Dumnezeu” (I Cor 2,1), le-a vestit, de fapt, taina Crucii: „Căci am judecat să nu ştiu între voi altceva, decât pe Iisus Hristos, şi pe Acesta răstignit” (I Cor 2,2). Dacă iudeii umblă după semne, dacă elinii caută înţelepciune, „noi – zice Apostolul – propovăduim pe Hristos Cel răstignit” (I Cor 1,23).

Pentru noi, astăzi, acest mesaj este reafirmat cu tărie de Părintele Iosif Trifa și de credincioșii săi ucenici. El a definit Oastea Domnului ca fiind „aflarea şi vestirea lui Iisus Cel răstignit”. De aici şi decurge forţa mesajului său. Cum decurge şi necesitatea mişcării duhovniceşti pe care el a iniţiat-o şi importanţa majoră a misiunii încredinţate acestei mişcări. În faţa unui creştinism secularizat, în mijlocul unei lumi „creştine” în care Crucea nu mai e deloc la modă, Oastea Domnului are misiunea de a face ucenici ai lui Iisus Hristos Cel răstignit.

PR. PROF. DR. VASILE MIHOC
LUMINA EVANGHELIEI
Exegeze la Evangheliile duminicale
Editura Agnos

Author: admin

Lasa un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *