„Am vãzut iadul, mamã!”

De o săptămână, toată ţara este în fierbere, din cauza incendiului devastator de la «Cubul Colectiv», din Bucureşti. Până la ora şi ziua când scriu aceste rânduri, s-au pierdut 47 de vieţi omeneşti. Şi cine ştie câte mai urmează să se piardă din rândul celor aflaţi în spitale în stare critică.

Un tânăr participant la acest concert de rock, în vârstă de 22 de ani, fiind una din victimele acestui incendiu, la un moment dat, când s-a trezit din anestezie, a rostit câteva cuvinte înfiorătoare către mama sa, care veghea la căpătâiul lui: „Am văzut iadul, mamă!” Mă întreb de ce-o fi văzut iadul acest sărman tânăr şi nu a văzut raiul? Desigur, pentru că tot coşmarul incendiului a fost un iad. Însă probabil că nu numai coşmarul incendiului a fost un iad, ci poate că şi atmosfera de dinainte, aceea din timpul concertului. Mulţi tineri iubitori de rock spun că această muzică te linişteşte. Oare cum i-o fi liniştind, când acest tânăr a văzut iadul? O, cât de viclean este diavolul!…

Dau mai jos şi o mărturie a unui tânăr iubitor de muzică rock, tânăr care mărturiseşte cum Dumnezeu l-a întors pe calea mântuirii.
Iată ce mărturiseşte: „Muzica rock a fost centrul vieţii mele vreme de şapte ani… Când însă am simţit că Dumnezeu există cu adevărat, am înţeles că trebuie să merg pe drumul Lui şi nu pe cel pe care-l alesesem eu. Dar eram atât de legat de formaţia mea, încât îmi părea imposibil s-o părăsesc. Când însă am început să mă rog cu multă căldură şi sinceritate, am văzut că, încet-încet, viaţa mea se schimbă pe zi ce trece. Am deschis uşa sufletului meu lui Hristos, Care bătea în ea şi am înţeles că, prin viaţa mea de până atunci, îl slăvisem pe satan şi nu pe Dumnezeu. Într-adevăr, numai alături de Dumnezeu simte cineva adevărata fericire şi îşi împlineşte viaţa. La mine, schimbarea nu s-a făcut deodată. Când am aflat ce se ascunde în spatele rock-ului si mi-am dat seama că viaţa mea se află în totală contradicţie cu voinţa lui Dumnezeu, am avut mustrări de conştiinţă. Eram foarte rătăcit, dar am luat hotărârea să-I urmez întru toate lui Dumnezeu. Aici este o mare taină: hotărârea de a ne schimba ne aparţine, dar puterea pentru a face aceasta vine de la Dumnezeu. Noi putem primi acest ajutor de la Dumnezeu prin rugăciune. De aceea trebuie să cerem, din adâncul inimii: Dumnezeul meu, ajută-mă să scap din mâinile diavolului, pentru că am înţeles acum că nu este joacă, după cum am crezut la început! Întoarce-mă la adevărata viaţă cu Tine!

În schimbarea mea treptată, m-au ajutat prietenii mei creştini, citirea Sfintei Scripturi, spovedania deasă şi Sfânta Împărtăşanie.”

 

A doua zi, după tragedie, unii tineri au postat mesaje pe reţeaua de socializare să nu mai meargă, în ziua şi în seara următoare, în nici un club, în semn de doliu, în memoria celor arşi de vii. Iată o parte a mesajului: „Cum este posibil să funcţioneze un asemenea club? O bodegă? Pentru că lumea merge acolo! Dacă lumea nu le-ar frecventa, s-ar închide!

Haideţi ca ASTĂZI să facem altceva decât să ieşim în club, să realizăm că putea fi orice alt club şi oricare dintre noi, Doamne fereşte! Haideţi ca ASTĂZI să NU ieşim în cluburi, baruri sau alte bodegi! Să ne anulăm ieşirile în cluburi, să ne petrecem seara în alt fel decât să ieşim în club!”

Frumos îndemnul acestor tineri! Dar de ce numai într-o zi şi nu tot restul vieţii? Dacă tinerii nu le-ar frecventa, aşa cum ziceau tot ei, ele nu ar mai funcţiona şi s-ar închide.

Însă, din nefericire, sunt şi unii din copiii noştri care poate frecventează astfel de cluburi… O, dragul meu, trezeşte-te şi te întoarce la poala Crucii Domnului Hristos! Îngerul morţii poate veni şi la tine… Puteai să fii şi tu una din victimele de acolo, dar Bunul Dumnezeu te-a mai aşteptat să te întorci din calea păcatului. E semn că te iubeşte! Dacă El te iubeşte, tu de ce nu vrei să-L iubeşti? Dacă El te cheamă, tu de ce nu vrei să vii acum? Dacă El te aşteaptă, tu de ce stai încă nepăsător? Sau poate că vrei, dar nu poţi să te rupi din acest lanţ al distracţiilor  păcătoase. Roagă-te şi tu ca tânărul acela: „Dumnezeul meu, ajută-mă să scap din mâinile diavolului… Întoarce-mă la adevărata viaţă cu Tine!”

Cât despre cei care au murit în acest incendiu, sau despre cei care suferă groaznic prin spitale, nimeni să nu-i judece. Ci să ne fie milă de ei. Şi de cei vii şi de cei morţi. Să ne rugăm pentru ei cu toată sinceritatea şi iubirea. Că şi noi suntem vinovaţi de moartea lor, de suferinţa lor, pentru că nu ne-am silit să-i atragem pe calea mântuirii. Nu ne-am rugat pentru ei cu lacrimi. Mai mult sau mai puţin, toţi suntem vinovaţi: Părinţi, profesori, preoţi şi ostaşi!…

Costel ROTARU
în săptămânalul duhovnicesc ”Iisus Biruitorul”
Anul XXVI, nr. 47 (1023) 16-22 NOIEMBRIE 2015

Lasă un răspuns