„Oastea Domnului s-a născut prin munca şi truda Părintelui Iosif în Biserică, şi noi vrem să rămânem aşa cum am fost chemaţi (…) – şi noi ne socotim fii credincioşi ai Bisericii. Pentru că am fost însă chemaţi la o viaţă de luptă duhovnicească împotriva păcatului, înrolându-ne de bunăvoie în Mişcarea Oastea Domnului, credem că viitorul acestei mişcări depinde de voluntariatul ei.” (din Moţiunea de la 12 septembrie 1937)
În vremea aceea, când s-a scris Moţiunea, Oastea Domnului era greu încercată şi era măcinată de tot felul de confruntări. Părintele Iosif nu putea sta liniştit când vedea, pe zi ce trecea, adâncindu-se prăpastia dezbinării. De aceea, fraţii de răspundere de atunci împreună cu Părintele Iosif au alcătuit această Moţiune prin care se arată clar dorinţa de unitate în învăţătura sfântă a Bisericii, dar, în acelaşi timp, şi hotărârea de a rămâne luptători înverşunaţi împotriva păcatului, prin voluntariatul Oastei Domnului.
Astăzi, după 30 de ani de libertate, Lucrarea Oastei este tot mai divizată. Din cauza asta, sunt suflete care nu mai pot înţelege unde este adevărul, care este adevărata Oaste. În ultima vreme, eu văd, cu profundă durere, tot mai multe astfel de suflete care gem îndurerate, nemaiştiind ce să creadă. Şi pentru asta, simt cum apasă pe umerii noştri o grea răspundere…
Aici, la Sibiu, ne-am trudit, cu toată sinceritatea, să păstrăm învăţătura Bisericii noastre, care este şi învăţătura Oastei şi a Părintelui Iosif. Însă poate nu am ştiut atât de bine s-o împletim cu dragostea curată şi fierbinte. Şi ne pare rău. Poate că vreun suflet s-a smintit din cauza mea sau din cauza ta. Oare ce voi răspunde eu în faţa lui Dumnezeu pentru acest suflet? Dar tu? Dar noi? „Şi n-o s-ai unde să te-ascunzi, / ci tu, doar tu ai să răspunzi!” (T. Dorz).
Păcatul dezbinării este unul din cele mai grele păcate, pentru că aici vine răspunderea cea grea pentru poticnirea sufletelor celor de lângă noi. Singura cale de revenire la Oastea cea de la început este calea pocăinţei. Să venim cu lacrimi de pocăinţă la Crucea Mântuitorului Hristos, unde să împletim Adevărul cu Dragostea, care „…nu caută ale sale, nu se aprinde de mânie…, nu se bucură de nedreptate, ci se bucură de adevăr…” (I Cor 13, 5-6).
Deci „Moţiunea” ne cheamă să fim uniţi în luptă, nu unii împotriva altora, ci toţi dimpreună împotriva diavolului şi păcatului!
Costel ROTARU
