Întrebarea pe care ucenicii o adreseazã Mântuitorului cu ocazia Înãlțãrii Sale cu trupul la Cer pare a fi desprinsã dintr-un alt tablou: Doamne, oare, în acest timp vei așeza Tu, la loc, împãrãția lui Israel? El a zis cãtre ei: Nu este al vostru a ști anii sau vremile pe care Tatãl le-a pus în stãpânirea Sa (Faptele Apostolilor 1, 6-7). Mântuitorul le vorbea ucenicilor despre fãgãduința Tatãlui – venirea Duhului Sfânt peste ei, prin care vor primi o mare putere –, iar ei erau preocupați a ști anii sau vremile ce vor veni. Tâlcuind acest pasaj scripturistic, Sfântul Ioan Gurã de Aur spune: „Pentru cã le promisese cã, în curând, vor primi Duhul Sfânt, se credeau deja vrednici de a cunoaște acea zi…” (Omilii la Fapte, II). Mântuitorul a adãugat acest rãspuns vag celui pe care l-a dat când altãdatã ucenicii L-au întrebat despre sfârșitul lumii (cf. Matei 24).
Cu toate acestea, despre anii și vremile în care trãim putem distinge – ca prin oglindã, în ghiciturã (I Cor 13, 12) – semnele pe care le-a anunțat Mântuitorul în timpul activitãții de propovãduire a învãțãturii Sale. Capitolul 24 al Evangheliei de la Matei, amintit mai sus, este plin de astfel de semne prevestitoare ale anilor și vremurilor ce vor veni.
Preocuparea pentru vremurile din urmã – vremuri biblice, apocaliptice – i-a urmãrit pe mulþi de-a lungul istoriei creștinismului. Cu aproape 100 de ani în urmã – în 1929 – Pãrintele Iosif Trifa publica, la Sibiu, o carte cu titlul «Trãim vremuri biblice». În aceastã importantã lucrare, ineditã pentru acea vreme, Pãrintele face o pertinentã radiografie a societãții începutului de veac XX, constatând cã „oamenii petrec în nepãsare de cele sufletești și n-ascultã de chemãrile cerești” (p. 5). Prin chemãri cerești, Pãrintele identificã și evenimentele îngrijorãtoare care au avut loc în deceniul 3 al secolului trecut, atât în þarã, cât și în imediata apropiere a țãrii noastre (de pildã, devastatorul cutremur din Bulgaria, din 1928). „Nu se poate însã tãgãdui faptul – scria Pãrintele în acea carte – cã vremurile noastre încep tot mai mult sã se asemene cu vremurile arãtate în Apocalipsã” (p. 16).
Dacã în urmã cu un secol, vremurile se asemãnau cu cele arãtate în „descoperirea lui Iisus Hristos” (Apoc 1, 1), cu atât mai mult astãzi anii sau vremile în care trãim se aseamãnã cu cele din cartea sfântã. Auzim tot mai des de diferite calamitãți naturale: cutremure, inundații, grindinã, vijelii, tsunami, incendii, rãzboaie și vești de rãzboaie, experimente meteorologice de influenþare a climei (ploi cu fel și fel de prafuri sahariene sau de altã naturã, furtuni cu fulgere care de care mai colorate) și așa mai departe. Suntem asaltați de știri din ce în ce mai alarmante: rãzboaie și crize economice majore, explozii de turbo-cancere, o viitoare (și iminentã, zic unii) crizã pandemicã și altele. Curg nãvalã veștile despre multe calamitãți sufletești: se promoveazã tot mai mult politici în favoarea persoanelor LGBTQ+; unii oameni, inclusiv elevi, adoptã comportamentul „blãnoșilor” („furry”), care se îmbracã și se comportã ca animalele, refuzând sã mai vorbeascã sau sã meargã în douã picioare. Se aflã încã în activitate pãcatele pe care le înfiera Pãrintele Iosif în vremea sa. Se vorbește tot mai mult despre intențiile celor care conduc lumea de accelerare a Agendei 2030, prin care s-ar putea declara o așa-zisã „stare de urgențã planetarã”. Și lista poate rãmâne deschisã.
Iatã semne și iar semne ale vremurilor biblice, cum le numea Pãrintele Iosif Trifa. Da, și noi, astãzi, trãim vremuri biblice. Nu este al nostru sã știm anii sau vremile, cãci Tatãl le-a pus în stãpânirea Sa. Al nostru este sã ascultãm de cuvântul Domnului: De aceea și voi fiți gata cã, în ceasul în care nu gândiți, Fiul Omului va veni (Matei 24, 44).
Aurel MATEI
