„Aş vrea să dau citire de la II Timotei, capitolul 2, versetul 11: «Vrednic de crezare este cuvântul: Căci dacă am murit împreună cu El, vom şi învia împreună cu El.»…
Nu putem vorbi de o Înviere fără să vorbim şi despre pătimirea şi moartea care au fost înaintea Învierii, căci ele sunt strâns legate una de cealaltă. Şi, când vine vorba de învierea duhovnicească, spirituală, este nevoie mai întâi de-o moarte. Şi moartea aceasta vine în urma conştientizării stării noastre că suntem păcătoşi.
Aş dori să mai dau citire la câteva versete de la Romani, capitolul 6, începând cu versetul 6: «Cunoscând aceasta, că omul nostru cel vechi a fost răstignit împreună cu El, ca să se nimicească trupul păcatului, pentru a nu mai fi robi ai păcatului. Căci Cel care a murit a fost curăţit de păcat. Iar dacă am murit împreună cu Hristos, credem că vom şi vieţui împreună cu El, ştiind că Hristos, înviat din morţi, nu mai moare. Moartea nu mai are stăpânire asupra Lui, căci ce a murit, a murit păcatului o dată pentru totdeauna, iar ce trăieşte, trăieşte pentru Dumnezeu. Aşa şi voi socotiţi-vă că sunteţi morţi păcatului, dar vii pentru Dumnezeu, în Hristos Iisus, Domnul nostru. Deci să nu împărăţească păcatul în trupul vostru cel muritor, ca să vă supuneţi poftelor lui.»
(…) La începutul Triodului, se citeşte, la Sf. Liturghie, Evanghelia cu Fiul cel risipitor. La Luca, capitolul 15, începând cu versetul 17, spune-aşa: «Dar, venindu-şi în sine, a zis: Câţi argaţi ai tatălui meu sunt îndestulaţi de pâine, iar eu pier aici de foame! Sculându-mă, mă voi duce la tatăl meu şi-i voi spune: Tată, am greşit la cer şi înaintea ta». Şi, cu un verset mai jos, scrie: «Şi, sculându-se, a venit la tatăl său»… Scularea aceasta a fiului risipitor a fost începutul învierii lui. Când a părăsit casa părintească, când a părăsit dragostea tatălui, atunci a fost moartea lui. Iar întoarcerea a fost învierea lui…
Ştim că Mântuitorul ne-a promis că, ori de câte ori vom cădea şi ne vom ridica, El ne va ajuta. Avem aceste exemple vii. De aceea, tot ceea ce facem să facem spre învierea noastră…”
Fratele Albert Apetrei (Dumbrăveni, SV)
