din vorbirea fratelui Popa Petru (Batiz) la nunta de la Reşiţa – 16 septembrie 1973
În Numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh. Amin.
„Voi înşivă ne veţi ajuta în rugăciunile voastre, pentru ca binefacerea făcută nouă prin rugăciunile multora să fie un prilej de mulţumire către Dumnezeu pentru noi.”
Fraţilor şi surorilor! Aproape în toate Epistolele – pe care aproape pe toate le-a scris din închisoare –, Apostolul Pavel se ruga de fraţi: „Fraţilor, rugaţi-vă pentru mine ca să mi se dea cuvânt să vestesc Cuvântul Domnului aşa cum trebuie”. Sfântul Pavel simţea nevoia de ajutorul fraţilor prin rugăciune. Aşa a trăit Biserica lui Dumnezeu întotdeauna. Iar Apostolul Pavel le aminteşte corintenilor: „Binefacerea făcută de voi nouă va face pe alţii ca să aducă mulţumiri lui Dumnezeu pentru voi”. Puterea unei adunări, fraţilor, e rugăciunea. O adunare în care fraţii nu se roagă pentru fraţii lucrători şi o adunare în care fraţii lucrători nu se roagă e fără putere.
Iertaţi-mă, vreau să spun un lucru care va lămuri problema aceasta. În viaţa albinelor e o rânduială: matca depune ouăle în celule, pentru înmulţirea populaţiei. Dacă se întâmplă să dispară matca, se găseşte o albină care depune ouă, în locul mătcii, în celule. Dar din ouăle de albină ies trântori. Şi din ouăle de matcă ies albinele lucrătoare. Aşa se întâmplă şi în viaţa noastră.
Am amintit şi [aseară] în puţine cuvinte: Duhul lui Dumnezeu, spune Cuvântul Evangheliei, ne va descoperi tot ce îi dă Domnul Iisus. O adunare trebuie să fie cârmuită de Duhul. Fraţii care vorbesc trebuie să vorbească din partea Duhului. Dacă vorbesc de la ei, ce se naşte? Tulburări, certuri, necazuri. Dar când vorbeşte Duhul lui Dumnezeu, uitaţi cu câtă dragoste citesc toţi credincioşii de pe pământ Biblia şi… nu bagă vină nimeni. Apostolului Pavel că a scris greşit. De ce? Pentru că n-a scris el. Duhul Sfânt l-a inspirat şi a scris cuvinte din partea lui Dumnezeu, care nu vor trece cât va trăi pământul acesta.
De aceea vă rugăm stăruitor. Ne despărţim acum, ne ducem la ale noastre. Aveţi poate fiecare o adunare, mai mică sau mai mare, în satele frăţiilor voastre. Rugaţi-vă pentru ea. Purtaţi-o în braţele de rugăciune, ca fraţii să poată vorbi. Să nu vă miraţi că nu pot vorbi. Poate nu sunt ajutaţi în rugăciune. Şi vă amintesc încă un lucru aici: sunteţi fraţi tineri, care munciţi în fabrică şi sunteţi lucrători. Şi lucraţi în adunare. Lucrând în fabrică, acolo sunt norme mari şi grele, acolo sunt greutăţi pe care le ştiţi cu toţii. Vii acasă întristat cu duhul şi deseară e adunare. Poate fratele acesta să vorbească în adunare dacă nu-i ajutat în rugăciune?
Ei, tocmai Apostolul Pavel, care era chinuit şi bătut şi cu bice, şi cu toiege, şi zdrobit cu pietre, el, după durerile pe care le avea în corpul lui, avea nevoie de ajutorul fraţilor, ca să se roage pentru el.
De aceea, vă leg de inimă lucrul acesta: dacă doriţi adunări bogate, să fiţi oamenii rugăciunii. Dacă doriţi ca fraţii să poată vorbi, să fiţi oamenii rugăciunii. Nu numai acasă, ci şi când staţi aici pe bancă – cum zice Cuvântul: „Rugaţi‑vă întotdeauna”. Deci şi-aici trebuie să ne rugăm.
va urma
preluat din «Străngeţi fărâmăturile» vol. 3 (50 de vorbiri frăţeşti de la adunările Oastei Domnului).
