Azi alt ispititor îndemn ne vrea şi o altă şoaptă spre înşelare şi dezbin. Greşeala ar fi egală cu trădarea, dar oare neascultarea nu e greşeală şi oare desconsiderarea înaintaşilor nu înseamnă rupere de trecut, ca apoi dezrădăcinat să nu mai poţi nădăjdui în vreun viitor? Şi iată-te în hău! Iar vina noastră faţă de acest Neam încercat şi faţă de această Biserică îndurerată-trădându-le – în veac n-ar mai avea iertare.
Exact acum zece ani, în augustul anului 1984, fratele Traian scria: ,,Biserica nu trebuie niciodată identificată cu o conducere a ei la un moment dat. Instituţia este veşnică, omul este trecător”. Ba merge mai departe precizând:,, Atitudinea noastră, ca fii ai Bisericii şi ai Neamului acestuia, faţă de Biserica noastră şi faţă de Neamul nostru, nu depinde de atitudinea acestora faţă de noi. Ci de conştiinţa noastră sinceră şi curată faţă de ele. Şi de credinţa şi de Legământul nostru sincer şi curat faţă de Dumnezeu, Care ne-a învăţat să iubim şi să respectăm aceste valori în felul cel mai înalt”.
Semnificativ, şi nu fără a trezi conştiinţa răspunderii, este sfatul dat nouă de Sfântul Apostol Pavel, când zice: ,,Aduceţi-vă aminte de mai-marii voştri, care v-au vestit Cuvântul lui Dumnezeu; uitaţi-vă cu băgare de seamă la sfârşitul felului lor de vieţuire şi urmaţi-le credinţa!” (Evrei 13, 7). Continuând cu: „Iisus Hristos este acelaşi ieri, azi şi în veci! (13, 8), apoi avertismentul: „Să nu vă lăsaţi amăgiţi de orice fel de învăţături străine…” (13, 9).
În Evanghelia lui loan cap. 10, Păstorul cel Bun, Mântuitorul, e categoric, precizând că oile Sale nu merg deloc după un străin, ci fug de el (loan 10, 5). Şi aceasta pentru că străinul este un hoț – zice Domnul – şi el nu vine decât să fure, să junghie şi să prăpădească…” (10, 10). Iar fratele Traian întăreşte Cuvântul Domnului de la Ioan 10, astfel:
„….O, cum să spun mai tare, să mănţeleagă toţi,
păcatul şi minciuna şi lauda sunt hoţi;
vicleni vorbesc de pace şi dragoste, dar vin
să-aducă-n adunare şi-n suflete dezbin.
Nu-i credeţi când vă-ncântă cu «biblice» vorbiri
că-n gând li-e interesul, şi-n suflet uneltiri,
pe urma lor ruină şi prăpăd vor lăsa
oriunde-nvăţătura şi duhu-şi vor purta.
Oricine le va spune vreodată «bun venit!»
părtaşi cu ei se face, la fel va fi-osândit!”
Pentru fratele Traian Dorz, toate sfaturile culese de pe paginile Cărţii Sfinte, se transformau, ca nişte răspunsuri, în aceste poezii, care deveneau apoi Juruinţi şi Legăminte, mărturisite cu lacrimi şi scrise cu sânge.
Răspunsul tău, iubite cititor şi frate, care este?
Sursa: Înștiințări foarte însemnate / Moise Velescu / Editura „Oastea Domnului” – Sibiu, 1995
