Binecuvântăm pe Dumnezeul Cerurilor, Care, de la început, a fost un Dumnezeu al bunei rânduieli, după cum spunea Sf. Pavel corintenilor.
Domnul a făcut de la început toate lucrurile care se văd şi pe cele care nu se văd foarte bune, după cum scrie în Cartea Facerii. De aceea, toate acestea rămân neschimbate, după cum au fost întocmite dintru început, urmându-şi cursul lor, după planul întocmit de Făcătorul lor.
La fel, şi în Lucrarea mântuirii noastre, Dumnezeu a statornicit o bună rânduială în toate. Căci, pe când eram noi încă păcătoşi, Hristos a murit pentru noi (cf. Rom 5, 8), pentru că Dumnezeu ne-a iubit „atât de mult“; aşa cum şi în Biserica primară, instaurată în Ziua Cincizecimii, când Duhul Sfânt în chip de limbi ca de foc S-a pogorât peste Apostoli, totul a început cu o bună rânduială. Deşi fiecare auzea în limba lui ceea ce Duhul Sfânt îl învăţa, învăţătura aceasta n-a fost înţeleasă diferit, ci aşa cum a fost ea dată. Aşa au ajuns toţi să fie o inimă şi un gând (cf. Fapte 4, 32).
Iată, Acesta este Dumnezeul nostru: Dumnezeul oricărei rânduieli, nicidecum al neorânduielilor.
Când Sf. Apostol Pavel, mergând să vestească Cuvântul Domnului fraţilor din Corint, a aflat acolo neorânduială, pentru că se crease între fraţi lupta de partide, el a suferit nespus de mult, a ars şi a plâns, văzând ce se petrece între cei care nu de multă vreme fuseseră unşi cu limbile de foc ale Duhului lui Dumnezeu.
Totdeauna neorânduielile aduc necaz, lacrimi şi durere. Să ne cercetăm pe noi, fraţilor, în lucrul pe care îl avem în slujba în care ne-a pus pe noi Domnul: suntem în bună rânduială?
Există printre noi pilde de neorânduială şi neascultare, asemănătoare celor de la Faptele Apostolilor, cap. 15, vers. 24, referitor la cei care pleacă printre fraţi fără vreo însărcinare din partea nimănui, producând tulburare prin vorbirile lor şi prin ideile pe care şi le propagă.
Când vreunii dintre noi pleacă printre fraţi, chiar dacă nu au anumite abateri văzute, dar dacă nu sunt însărcinaţi cu vreo lucrare din partea Frăţietăţii, prin chiar faptul că pornesc fără să asculte de nimeni, dovedesc neascultare; şi, oriunde vor ajunge, vor produce numai tulburări şi nemulţumiri. Am întâlnit de multe ori asemenea biete fiinţe care credeau că fac slujba lui Dumnezeu, ieşind tocmai din ascultarea pe care o cere El. Aceştia duceau fraţilor nişte învăţături de care te îngrozeai numai cât îi ascultai. Da, astfel de suflete au ieşit din mijlocul nostru, dar nu sunt dintre ai noştri, căci dacă ar fi fost dintre ai noştri s-ar fi comportat ca fraţii şi ar fi rămas printre noi.
Este atâta nevoie să ne hrănim cu toţii din acelaşi Potir Sfânt, să bem apă din acelaşi izvor sfânt şi să primim căldura aceleiaşi sfinte învăţături din aceeaşi Casă a Domnului, pentru ca să fim ca la începutul Creştinătăţii: o inimă, un suflet şi un gând. Noi la aceasta am fost chemaţi şi aceasta va fi peste veacuri Lucrarea inspirată de Dumnezeu, Iniţiatorul ei cel Sfânt. Amin.
Marin GUGULEANU Cilieni, Olt
