„Aşa zice Domnul: «Opriţi-vă de la căile voastre! Priviţi şi întrebaţi de căile celor de demult, de calea cea bună şi mergeţi pe dânsa şi veţi afla odihnă sufletelor voastre».” (Ieremia 6, 16)
Într-un an bisericesc, retrăim întreaga lucrare de răscumpărare a noastră, începând de la naşterea sfintei Fecioare Maria, naşterea Mântuitorului şi până la Înălţarea la Cer a Mântuitorului şi pogorârea Sf. Duh.
E vremea cercetării noastre lăuntrice, a postului, rugăciunii şi milosteniei, a pregătirii pentru a ne împărtăşi în chip vrednic, prin mila lui Dumnezeu, cu sfânta Euharistie.
Trăim o perioadă de cercetarea a poporului, ţării şi Neamului nostru de către Dumnezeu, asemănătoare celei de la proorocul Ieremia. Ne-am depărtat cu toţii de la calea cea bună, apucând căile lăturalnice mai largi şi mai comode, întorcând spatele Răstignitului, Omului durerii, pe Care şi azi mulţi „Îl socotim pedepsit, bătut şi chinuit de Dumnezeu” (Isaia 53, 4).
Această încercare îngăduită de Dumnezeu şi peste poporul nostru este cercetarea Lui spre a ne trezi din somnul păcatelor în care trăim şi ne complacem, nesimţind gravitatea şi greutatea lor, precum peştii nu simt greutatea apei în care trăiesc. Noi însă, în loc să ne trezim şi să ne întoarcem, cu rugăciune şi post însoţite de milostenie, la Dumnezeu, alergăm la ABC-uri, Mall-uri şi farmacii pentru a ne face provizii pe timp cât mai lung, pentru trupul acesta muritor, iar de suflet nu grijim deloc. De două mii de ani, răsună chemarea Bisericii: Veniţi la Mine, fiilor, cu rănile care vă dor, oferindu-ne medicamentul nemuririi: Trupul şi Sângele Domnului (sf. Ignatie Teoforul). Speriaţi de acest virus, omenirea fuge de biserică şi de chemarea Domnului, îndoindu-se de medicamentul nemuririi, considerând că acum Sfânta Împărtăşanie este medicament al muririi. De la Sf. Ioan Botezătorul, Împărăţia lui Dumnezeu se ia cu năvală şi cei care dau năvală pun mâna pe ea. Noi, în loc să dăm năvală la biserică, să ne împărtăşim cu nemuritoarele şi de viaţă dătătoarele Taine, alergăm şi dăm buzna prin farmacii şi magazine. Aici se vede slaba noastră credinţă, în încercare. Cei din Ninive, cu împăratul în frunte, s-au pocăit în sac şi cenuşă, care au făcut mai mult decât sabia şi mantia împăratului, cum zice Sf. Ioan Gură de Aur şi, cu post şi rugăciune, au potolit mânia lui Dumnezeu pornită asupra lor.
Când păcatele oamenilor au ajuns strigătoare la cer, pedeapsa lui Dumnezeu nu a întârziat să vină peste nelegiuiţi, ştergând de pe pământ oameni şi oraşe prin taifunul Yolanda sau Hagibis, trimiţînd boli unde erau blasfemii şi carnavaluri.
O, poporule român, zămislit român şi creştin de la început, locuitor în Grădina Maicii Domnului – România –, trezeşte-te, că e vremea cercetării tale, precum odinioară a Ierusalimului! Şi cu plângere şi sfâşierea inimilor, cu post, milostenie şi rugăciune, cu toţii să strigăm către Dumnezeul nostru Mare să ne ierte şi să primească pocăinţa noastră! Apoi să mergem pe calea Lui, ţinând poruncile Sale, spre a ne bucura de Sfânta Înviere. Amin. Slăvit să fie Domnul!
Pr. Nelu PAVEL
