„Părintele Iosif spune că Oastea Domnului este un copac mare, extraordinar de mare, pentru că ramurile sale se-ntind până la marginile pământului. Şi acest copac mare leagănă mii de pui duhovniceşti. Şi iată că ne bucurăm aici, pentru că atâţia pui duhovniceşti au venit azi de pe întreg cuprinsul Europei să fim împreună în locul acesta şi să ne împărtăşim din Cuvântul lui Dumnezeu. Noi ştim că atunci când vom coborî de pe acest Tabor, vicleanul nu va sta, ci va ieşi înaintea noastră. Noi am pornit o luptă cu diavolul şi el se războieşte cu noi, dacă vom vrea să trăim frumos, după voia lui Dumnezeu.
Eu am un prieten acolo, la Suceava, la Biserica ortodoxă unde merg. Şi acest om are o problemă cu alcoolul. De aceea îl cercetez foarte des şi am avut de învăţat de la el. Îmi spunea: Ionică, am câţiva prieteni de la voi, de la Oastea Domnului. Şi atunci când le-am greşit, îmi vine foarte uşor să mă duc să le cer iertare… Şi am văzut lucrul acesta că atunci când ai pe cineva drag şi ţi-a greşit, uşor îl ierţi. Aici este examenul dacă noi putem iubi şi ierta, cum spunea şi Părintele Iosif. Atunci când Domnul Iisus trebuia să urce spre pătimire, le-a dat poruncă ucenicilor şi nouă să ne iubim unii pe alţii. Şi apoi Sf. Ioan Evanghelistul spune că vor cunoaşte toţi că suntem ucenicii Domnului dacă avem dragoste unii faţă de alţii. Aceste cuvinte să ne însoţească mereu şi pe noi”
fratele Ion Drăgoi (Suceava)
