Plângerile lui Ieremia 5, 14
Aceasta este cea mai mare durere a credincioșilor Domnului în vremea cea grea a ocării și nedreptății: faptul că cei rămași înapoi sunt stăpâniți de frică sau de deznădejde.
Starea de nepăsare care urmează imediat oricărei prigoniri asupra Bisericii are asupra multora o urmare nimicitoare.
În primele zile de la pornirea valului de suferințe și de încercări, cei mai mulți se zăpăcesc de tot… Bătrânii nu mai merg… Tinerii nu mai cântă…
Zac toți apăsați, fiecare în adăpostul său, ca niște păsări în furtună și în noapte.
Nici o stare nu este mai rea decât aceasta. Nimic nu doare și nu rușinează mai mult o credință adevărată decât frica și apăsarea care îi paralizează pe toți.
Dar, slăvit să fie Domnul, că o astfel de stare nu ține mult. Urmează apoi acel val de putere venit din Duhul lui Hristos, care umple sufletele tuturor de duhul de jerftă și de îndrăzneală dumnezeiască.
Puterea lui Dumnezeu se revarsă plină de înflăcărare peste credincioșii amenințați. Atunci bătrânii încep iarăși să meargă și tinerii încep iarăși să cânte, orice li s-ar întâmpla. Atunci înflăcărarea lui Hristos cuprinde toate sufletele. Și, cu cât valul de apăsare este mai greu și mai amenințător, cu atât duhul de jertfă crește mai mare… Și, o dată trezit, nimic nu-l mai poate birui. Viața și toate bunurile lumii nu mai prețuiesc nimic. Totul devine numai Hristos. Atunci suferința devine o cinste râvnită și căutată. Atunci fiecare consideră că dacă el rămâne scutit de suferință, aceasta este o pedeapsă. Atunci moartea este dorită și căutată. Atunci nimic nu doare, nimic nu-i prea mult și nimic nu-i prea greu pentru Hristos.
Acele vremi apoi rămân în istoria Bisericii și în fața veșniciei ca fiind tot ce omenirea I-a putut înălța mai frumos lui Dumnezeu. Și tot ce a putut privi mai minunat cerul pe pământ. Așa au strălucit primii noștri frați. De aceea, oricine vrea să facă mai strălucită credința, acela să o prigonească. Și oricine vrea să-i facă cel mai mare rău, acela să-i dea cea mai mare libertate.
Slavă Ție, Dumnezeul și Apărătorul curăției Bisericii Tale, Iisuse Doamne! Îți mulțumim pentru toată grija pe care o ai neîncetat de Lucrarea Ta, îngăduind uneori flăcările curățătoare și sfințitoare asupra ei. Trezește atunci, Duhule Sfinte, în toți credincioșii Tăi duhul jertfei, spre a arăta cerului și pământului slava și puterea Ta. Fă-i atunci pe toți să meargă, și să nu stea. Să cânte, și să nu plângă. Amin.
Traian Dorz – Hristos, Pâinea noastră zilnică.
