Gândind la grozăvia păcatului care a coborât în suferinţă și necazuri întreaga fire (Rom 8, 22), îți poți da seama de bucuria naşterii lui Iisus. Da, ea este într-adevăr o veste minunată. Sosirea în lume a Domnului Hristos a însemnat ridicarea voalului de întuneric şi osândă apăsătoare. Te-ai fi aşteptat atunci ca, la Naşterea lui Iisus, alături de cetele îngereşti, să vezi cum tot pământul tresare de bucurie, cântând şi preamărind pe Dumnezeu, căci, în fine, ora mântuirii a sosit. Te-ai fi aşteptat, de asemeni, să vezi cum porțile I se deschid şi, în cale, haine I se aştern, căci doară venea în lume un împărat ceresc. Şi totuşi, nimic din toate acestea. Iisus cu sfinții Lui părinți sunt singuri şi părăsiți de toți.
Ca să se plinească Scripturile, ei merg în cetatea Betleemului, ca de acolo să răsară lumina mântuirii. Betleemul, orăşel mic, într-adevăr, dar totuşi vor fi fost în el şi oameni mai cu stare. Case luxoase, paturi cu aşternuturi şi perne moi se vor fi găsit multe şi în acel orăşel; dar nimic din toate acestea nu erau pentru Iisus!…
Intraţi în orăşel, sfinții Lui părinți vor fi bătut pe la fiecare uşă, se vor fi oprit la fiecare poartă, dar ce durere!… De pretutindeni s-a auzit acelaşi răspuns:,,Pentru voi nu este loc!…”. O, tu, cetatea Betleemului, de-ai fi ştiut tu cine este Cel ce-ți cere ospitalitatea! De-ai fi cunoscut pe Cel ce a venit la tine!… El era lisus! El era Acela pe care Tatăl L-a hărăzit din veşnicie a-ţi fi Mântuitor! El era Acela pe care L-au aşteptat patriarhii. El era Acela pe care L-au căutat și zugrăvit prorocii. El era bucuria şi fericirea tuturor drepților, care, prin veacuri, aşteptau ziua răscumpărării. Iisus era lumina şi viaţa, Iisus era Acela care avea să cârmuiască pe poporul Său Israel. Şi totuşi Betleemul nu-L primeşte! Iisus parcurge întreg oraşul, dar nimeni nu-I deschide. Orice poartă Îi rămâne încuiată.
O, dar astăzi oare nu-i la fel? Ba mai mult încă. Astăzi cei care Îl alungă şi Îi închid poate chiar uşa sunt cei ce-l poartă numele: creştinii. Precum în Betleem odinioară, tot astfel şi azi, lisus cere ospitalitate. El vrea să intre în casa sufletească a fiecăruia, din care să-şi facă un ales şi plăcut templu. El bate la uşi necontenit, El stăruie şi aşteaptă, dar câți sunt aceia care s-au grăbit a-I răspunde?!… Chemarea lui Iisus se îndreaptă neîncetat, dar câți sunt cei ce o primesc? Şi azi, ca şi atunci, uşile rămân ferecate de lanțurile păcatului.
Da, locuitorii Betleemului îşi au mulți frați printre creştinii de azi care zac în nepăsare şi indiferență, fără a-I deschide uşa Domnului Iisus. Petrecerile zgomotoase astupă şi azi blândul glas al lui Iisus. La câte porți Iisus n-a aşteptat zadarnic! Cântecele şi jocurile atât de seducătoare I-au astupat în totul divinul glas cercetător. Iisus cheamă la pocăinţă şi strigă: ,,Pocăiţi-vă, căci împărăţia cerurilor este aproape” (Mt 4, 17), dar nimeni nu-L aude şi nimeni nu-I deschide!…
Da, şi azi Iisus e singur prigonit şi alungat! De aceea, bucuraţi-vă, dragi ostaşi de pretutindeni, că glasul Domnului Iisus a ajuns la inimile voastre. Prin trâmbița ce Domnul v-a trimis, ați primit în grabă chemarea lui Iisus. Cu inima smerită şi ochii înlăcrimați, v-ați plecat genunchiul la altarul lui Iisus. Voi ați găsit viaţa şi sfânta bucurie; căci nu este sub soare o altă fericire, decât să stai întruna sub scutul lui Iisus. Cu inima deschisă şi sufletul predat, luptaţi până la capăt pe frontul lui Iisus. Rămâneți tari sub a Lui pază și veți primi la urmă cununi de biruință. În timp ce lumea tace ori din nou Îl alungă prin fapte, vorbe, critici ori bârfeli nespuse, voi țineți ochii țintă la Domnul Iisus. Luptaţi, luptați continuu, că a voastră este biruința!
«Ostaşul Domnului» nr. 17/15 dec. 1934, p. 9
Părintele Vasile Ouatu, ostașul jertfirii de sine, p.188-189
