Iată, un alt adevăr scris de Părintele Iosif, cu privire la esenţa problemei de mai sus:
„…Biblia, fiind Cartea lui Dumnezeu, trebuie citită cu credinţă, cu rugăciune şi cu ajutorul Duhului Sfânt, Care este Autorul şi Scriitorul ei… Biblia este o Carte scrisă pe înţelesul tuturor. Dumnezeu S-a îngrijit şi aici ca hrana cea cerească din Biblie să fie la îndemâna tuturor. Biblia cuprinde cea mai uşoară hrană duhovnicească – pâine şi apă. Cele mai multe şi mai însemnate din învăţăturile Scripturilor sunt spuse atât de uşor, încât şi copiii le pot înţelege.
Dar în Biblie sunt şi mâncăruri duhovniceşti mai grele; sunt şi locuri mai greu de înţeles. Sunt locuri, mai ales unde e vorba despre dogme de credinţă pe care Sfinţii Părinţi le-au meditat o viaţă întreagă şi au scris despre ele cărţi întregi. Sunt locuri pe care soboare întregi le-au putut lămuri. Astfel de locuri nu se ţin de priceperea noastră…
De câte ori vei da peste un loc greu din Biblie, să zici: Asta este o mâncare prea grea pentru mine, să trec mai departe, căci, slavă Domnului, este aici, în Cartea aceasta, mâncare destulă.
Însă durere! Foarte mulţi creştini, care intră în şcoala cea mare a Bibliei, tocmai în greşelile acestea cad: se opresc tocmai la locurile cele grele… Bag seama şi aceasta este o ispită a diavolului.
Eu m-am gândit în mine că astfel de creştini sunt în asemănarea omului care, mâncând peşte, leapădă carnea şi înghite oasele…
…În special sectarii au o deosebită atragere pentru „mâncarea cea osoasă“ din Biblie. Îi vezi pe toate drumurile închirciţi în oase şi încercând să închircească şi pe alţii… Uitaţi-vă, de pildă, la milenişti, în ce oase mari şi ascuţite s-au înecat! Uitaţi-vă la toţi sectarii cum se leagă tocmai de locurile pe care le-au lămurit Sfinţii Părinţi şi soboarele ecumenice. Pe semne, Sfinţii Părinţi şi soboarele au greşit şi vin ei acum să rectifice dogme de credinţă. Asta e o greşeală de care tot creştinul trebuie să se ferească. Nu pentru asta ni s-a lăsat nouă Biblia…
Noi să citim în Biblie, ca să aflăm în ea păşune şi apă pentru sufletul nostru, pentru rodirea vieţii noastre. Căci, slavă Domnului, Biblia este plină de astfel de locuri…“
«Oastea Domnului» nr. 1, din 25 dec. 1929, pag. 8-9
Traian Dorz, din ”Istoria unei Jertfe”, vol I
