din vorbirea fratelui Traian Dorz
la nunta de la Liebling – 24 iulie 1982
În Epistola Sfântului Pavel către Galateni 5, 22, bucuria este înfăţişată între dragoste şi pace, ca o roadă a Duhului Sfânt. Bucuria este un dar al lui Dumnezeu. Şi adevărata Bucurie o află numai acei care caută acest dar al lui Dumnezeu.
În două locuri deosebite din Sfânta Scriptură se istoriseşte despre veştile Bucuriei, aduse de către îngeri. Ce minunată este Bucuria! Ea este o veste adusă de către îngeri pe pământ.
Când Domnul Iisus S-a născut şi când îngerii s-au arătat pe câmpia Betleemului, să aducă vestea aceasta bună celor care o aşteptau – adică păstorilor care stăteau de veghe şi care aveau urechea aţintită spre Glasul lui Dumnezeu şi ochii treji, să vadă lumina Lui – îngerii le-au spus: „Bucuraţi-vă, căci vă vestim naşterea unui Mântuitor”.
Cea dintâi Bucurie au adus-o îngerii lumii, pământului, prin naşterea Mântuitorului. Prin vestea că tuturor li S-a născut un Mântuitor. Nu există o bucurie mai mare pentru cineva care îşi dă seama într-adevăr ce înseamnă mântuirea sufletului, decât vestea adusă de îngeri: „Bucuraţi-vă, vi S-a născut un Mântuitor. Căutaţi-L şi-L veţi afla”.
Păstorii L-au căutat şi L-au găsit. Şi scrie Cuvântul lui Dumnezeu acolo că s-au întors plini de bucurie.
Am vrut să vă amintesc încă un loc din Sfânta Evanghelie, când tot îngerii au vestit, de data aceasta, Învierea şi Viaţa Veşnică sfintelor Mironosiţe care s‑au dus plângând să-L caute pe Mântuitorul mort. Dar îngerii le-au spus: „Bucuraţi-vă, Hristos a înviat! A spus să vă duceţi în Galileea, unde-L veţi întâlni…”. Şi L-au întâlnit.
Pe lângă bucuria cea mare că Dumnezeu ne-a dat în această seară petrecerea aceasta fericită lângă Cuvântul Său cel Sfânt, însoţind în această taină două suflete scumpe şi nouă, şi Domnului nostru, am dorit să vă aducem aminte aceste două momente însemnate din Sfânta Evanghelie, de care noi trebuie totdeauna să ţinem seamă şi la care trebuie să luăm aminte fiecare dintre noi cu toată puterea sufletului nostru:
Bucuria din Noaptea Naşterii
şi Bucuria din Dimineaţa Învierii.
Îngerii au spus: „Bucuraţi-vă!”. Şi să nu uităm niciodată că numai bucuria aceasta – de Hristos şi bucuria lui Hristos şi bucuria în Hristos, bucuria cu Hristos – este adevărata bucurie.
Am mai amintit – şi dumneavoastră ştiţi: în noaptea asta sunt, în locul acesta, două nunţi, două feluri de bucurii.
Noi, venind pe drum, am mai întâlnit nişte nunţi, dar nişte bucurii vinovate şi bucurii care vor sfârşi cu multe lacrimi, pentru că este scris: „Vai vouă care râdeţi acum, pentru că voi veţi plânge”…
Bucuriile lumii, bucuriile păcatului, bucuriile stricăciunii, bucuriile lucrurilor acestora vinovate în faţa lui Dumnezeu sunt înşelătoare, sunt amăgitoare, sunt pierzătoare… Nu vă bucuraţi de ele! Nu vă bucuraţi acum!…
Gândiţi-vă cât de amar vor fi plătite aceste bucurii mâine, când va veni sfârşitul tuturor lucrurilor rânduite de Dumnezeu, care nu va întârzia să se arate faţă de oricine a făcut binele sau oricine a dispreţuit aceste [înştiinţări].
E o noapte deosebită noaptea aceasta şi e o nuntă deosebită nunta aceasta. Nu vă grăbiţi să plecaţi să vă culcaţi! Nu vă grăbiţi să vă întoarceţi şi să părăsiţi această stare de vorbă.
Aici, nevăzut, puternic, înalt, sfânt, veşnic, înfricoşat, stă Hristos! Să ştiţi: de la cel dintâi cuvânt de rugăciune, El a fost aici; căci în Cuvântul Lui este adevărat, este scris: „Oriunde doi sau trei vor fi adunaţi în Numele Meu, Eu voi fi acolo”.
Nu-L vedem acum, dar El este aici!…
Nici soarele nu se vede totdeauna pe cer, dar el este totdeauna acolo.
Domnul şi Mântuitorul nostru ne-a încredinţat făgăduinţele Sale. Nunta aceasta nu este o nuntă obişnuită. Poate că în satul acesta niciodată n-a mai fost o astfel de nuntă.
Să ştiţi însă că aşa petreceau înaintaşii noştri, creştinii cei dintâi, părinţii noştri, Sfinţii Părinţi de care ne place să vorbim şi a căror istorisire ne place să o mai auzim la sfintele noastre slujbe sau mai citind câte o carte din „Vieţile Sfinţilor”.
Dar să ştiţi: numai în felul acesta se pot petrece cu adevărat nunţile creştineşti, care vor avea odată binecuvântarea lui Dumnezeu şi în cer, cum au acum pe pământ.
Să nu vă pară rău dacă renunţaţi la două, trei ceasuri de somn în noaptea aceasta, să ascultaţi aici cuvintele lui Dumnezeu – singurele cuvinte care pot da viaţa veşnică acelor care le primesc.
Nu vă pare rău de un timp pe care îl jertfiţi. Alungaţi somnul şi plictiseala şi deschideţi-vă toate inimile şi toţi ochii, şi toate urechile la ascultarea acestui Cuvânt, că se poate întâmpla să fie pentru ultima dată pentru foarte mulţi.
Mântuirea nu se poate oricând afla. Şi nu există bun mai mare pe pământul acesta, pentru nici un om, ca mântuirea sufletului.
Undeva pe frontispiciul unei şcoli mari era scris:
„Cartea este necesară,
pâinea este necesară,
dar Hristos este mai necesar”.
Cu Hristos este binecuvântată şi cartea…
Cu Hristos este binecuvântată şi sfinţită şi pâinea…
Dar fără Hristos nu-i sigur nimic. Cartea ne poate înşela fără Hristos, pâinea ne poate otrăvi fără Hristos. Dar Hristos poate binecuvânta viaţa noastră şi personală, şi familială, şi a tuturor împreună.
Viaţa socială, viaţa personală fără Hristos n-are nici bucurie, nici mulţumire, nici pace.
În Sfântul Cuvânt al lui Dumnezeu, bucuria este aşezată între dragoste şi pace. Numai cine are cu adevărat iubirea şi pacea are cu adevărat bucuria lui Dumnezeu, că acestea sunt roadele Duhului Sfânt, fără de care nimeni, niciodată nu va putea fi fericit.
Noi dorim, o dată cu rugăciunea către Dumnezeu, să binecuvânteze El nunta aceasta, pe mirii iubiţi şi pe toţi cei iubiţi ai lor care-i însoţesc în acest moment sfânt şi fericit şi pe toţi cei care au ţinut să participe la această bucurie.
Am dorit să ne reamintim împreună de Izvorul şi siguranţa adevăratei bucurii – ale celei care vine de la Dumnezeu. Bucuria pe care ne-au vestit-o îngerii atât la Naşterea Mântuitorului, cât şi la Învierea Lui. Bucuria aflării, bucuria cunoaşterii, bucuria trăirii şi bucuria urmării lui Hristos şi a Cuvântului Său.
Nu există o bucurie adevărată fără Hristos.
De aceea, cel dintâi pas pe care trebuie să-l facem spre adevărata Bucurie este cel dintâi pas făcut spre Hristos.
Cei care sunteţi pentru prima dată martori şi părtaşi la o astfel de nuntă poate că vă veţi mira că vedeţi atâtea suflete în ochii cărora străluceşte dragostea către Dumnezeu, pe feţele cărora strălucesc bucuriile cereşti, în glasul şi în rugăciunile cărora auziţi cu totul ceva neobişnuit. Aceasta, să ştiţi: e bucuria lui Hristos. Bucuria aflării, bucuria trăirii, bucuria umblării şi a cântării, bucuria prezenţei lui Hristos în sufletele acestea.
Bucuraţi-vă că aveţi un astfel de prilej!
Să-I mulţumim lui Dumnezeu şi să ne rugăm lui Dumnezeu să binecuvânteze patria noastră şi pe toţi conducătorii ei. Să binecuvânteze satul acesta, conducerea satului acestuia, judeţul acesta şi pe toţi cei care au îngăduit bucuria noastră liniştită în seara aceasta aici, să ne petrecem la încă o nuntă în felul în care şi-au petrecut părinţii noştri.
Să nu uităm tot ce-i de valoare şi tot ce-i frumuseţe, şi tot ce-i de preţ în limba noastră, în istoria noastră, în bunele noastre obiceiuri care, în credinţa noastră, ne-au rămas de la ei. Şi numai atunci suntem cu adevărat urmaşii lor şi numai atunci preţuim cu adevărat jertfa înaintaşilor noştri, când şi noi le urmăm credinţa lor. După cum scrie: „Aduceţi-vă aminte de mai-marii voştri care v-au vestit vouă Cuvântul lui Dumnezeu şi uitaţi-vă cu băgare de seamă la sfârşitul felului lor de vieţuire şi urmaţi-le credinţa”.
preluat din «Străngeţi fărâmăturile» vol. 2
