Psalmul 48, v. 14
Toată viaţa şi umblarea noastră de pe pământ este o călătorie prin locuri mereu necunoscute, pe drumuri mereu necunoscute, prin primejdii şi întâmplări mereu necunoscute. Oricât de atent ar fi cineva, silit să facă un astfel de drum, ar fi cu neputinţă să ajungă până la capăt cu bine, dacă n-ar avea un îndrumător Bun, o Călăuză Puternică, Statornică şi inţeleaptă.
Credinciosul nostru Părinte şi Făcător Ceresc a ştiut de la inceput că nu e bine ca omul să fie singur… A ştiut cât de greu va fi pentru biata fiinţă omenească drumul acesta singuratic şi că ar fi cu neputinţă să facă acest greu drum fără o călăuză şi fără un ajutor printre atâţia duşmani care îl vor pândi şi printre atâtea ispite şi alunecuşuri, căderi şi urcuşuri pe care le va întâlni în calea sa. Şi de aceea i-a pregătit omului un însoţitor, un Călăuz bun, Care să-l îndrume, să-l sfătuiască şi să-l ajute, să-l apere, să-l îndemne şi să-l mustre, să-l ridice şi să-l îmbărbăteze mereu, spre a putea ajunge cu bine la moştenirea vieţii veşnice.
Această Călăuză mântuitoare a fiecărui suflet şi a întregii Biserici şi omeniri este Hristos Domnul. Este Duhul şi Cuvântul Său. Hristos este Cuvântul lui Dumnezeu (Ioan 1, 1; Apoc. 19, 13), Care ne învată (Rom. 10, 17), Care ne mustră, ne hrăneşte, ne bucură, ne încurajează, ne ajută… (2 Tim. 3, 16-17). Ca să ne facă astfel să aducem, în timpul scurt al acestei trecătoare vieți umblată în ascultarea voii lui Dumnezeu, roadele vrednice şi sănătoase ale unui mers curat şi mântuitor, pentru o curată mulţumire şi pentru o veşnică laudă şi răsplătire de la Tatăl. Hristos este Căpetenia îndrumătoare şi Desăvârşirea sfinţitoare a fiecărui credincios în parte ca mădular al Lui, dar El este şi al întregii Biserici la un loc, ca Trup al Său (Efes. 2, 19-22; Evrei 12, 2). Hristos este Jertfa Ispăşitoare şi Sfințitoare a fiecăruia pe acest drum anevoios, drum pe care de atâtea ori suntem trântiţi şi prădați de vrăjmaşii Lui şi ai noştri: păcatele şi duhurile rele… (1 Ioan 2, 1-2). De aceea, pe cât este de dulce pentru toţi aceia care ÎI iau de Călăuză a lor până la moarte pe Domnul, pe atât de amar este pentru aceia care merg pe acest primejdios drum necunoscut spre veşnicie fără El. Pe cât este de fericit acela care, păcătuind, ascultă şi primeşte mustrarea mântuitoare a Sfintei Călăuze şi caută să se împace totdeauna cu Dumnezeu, prin pocăintă şi prin îndreptare, ori de câte ori Cuvântul are de mustrat ceva şi de corectat ceva în umblarea lui, pe atâta este de nenorocit acela care nu-L ascultă pe Dumnezeu şi nu se împacă, prin căinţă şi îndreptare, cu El, atâta vreme câtă este cu El pe acest scurt drum. La capătul drumului, Cuvântul Se face pârâşul său, fiindcă nu L-a ascultat, dându-l pe mâna Judecătorului pedepsitor al oricărei neascultări (Mat. 5, 25).
O, scumpă Slăvită Călăuză Dumnezeiască, venită de la Tatăl nostru din cer, ca să ne conduci până Acolo la El, fii binecuvântat, Sfânt Cuvânt Sfânt Duh Ceresc! Îți mulţumim, Doamne, pentru toată călăuzirea Ta mântuitoare. Îţi mulțumim pentru dragostea și grija cu care ne sfătuieşti si ne mustri, pentru că numai spre binele sufletelor noastre faci Tu toate acestea pentru noi. Îţi mulţumesc din adâncul inimii mele şi eu, Preadulcele meu Mântuitor şi Binecuvântatul meu Călăuzitor, Iisuse Doamne şi Duhule Sfinte, pentru că, deşi eram atât de departe de Tine şi atat de neînsemnat, nu m-ai părăsit în josnicia mea, ci Te-ai îndurat de mine, din copilărie, luându-mă sub dumnezeiasca şi sfânta Ta călăuzire. Îți mulţumesc pentru toată grija și bunătatea cu care m-ai călăuzit statornic. Îţi mulţumesc că nu m-ai părăsit nici în vremea când, neascultând nici de îndemnul, nici de mustrarea Ta, umblam nepotrivit cu voia Ta şi cu îndrumările Tale, ci m-ai pedepsit adeseori, corectând astfel căile mele după urmele Tale. O, cât de recunoscător îţi sunt chiar pentru pedepsele Tale, căci, fără nuiaua Ta, firea mea rea nu s-ar fi lăsat niciodată pusă în frâu.
Slavă Ţie, Care călăuzeşti şi Lucrarea Ta, oprind-o când nu merge după voia Ta şi mustrând-o cu pedepse, ca să-i trezeşti şi să-i luninezi ochii care o îndrumă, curăţindu-i de orice întinăciune! Te rugăm, fii cu noi astfel până la moarte şi până la slavă. Amin.
„Un copil adevărat al lui Dumnezeu n-are griji şi necazuri. Le-a predat Domnului. Noi suntem plini de griji şi de necazuri tocmai fiindcă nu suntem cu adevărat copii ai lui Dumnezeu; nu ne ştim destul încrede în cuvintele Lui: «Aruncaţi asupra Domnului toate grijile voastre şi El Însuşi va avea grijă de voi» (1 Petru 5, 7).”
Preot Iosif Trifa
Celor ce-au aflat pe Domnul, de-L urmează şi-L ascultă, El în suflet le revarsă pace dulce, pace multă, pacea inimii curate care-i fericeşte-n viaţă li se poate totdeauna şi uşor vedea pe faţă, ea e semnul ce-i alege din cei răi ce merg la moarte. «Cei necredincioşi n-au pace!» — glăsuieşte Sfănta Carte.
