Fiind o sinteză a timpului născut de veşnicie şi totodată o concluzie sau un epilog al acestuia, sfânta şi dumnezeiasca carte a Apocalipsei, apolisul sau otpustul Bibliei, este încifrată în desfăşurarea ei în sulul unui necunoscut calendar biblic, neotestamentar şi actual, precum însuşi pomul vieţii de la sfârşitul ei, care, „dă rod de douăsprezece ori pe an, rodind în fiecare lună” (Apocalipsă 12, 22).
Calendarul Vechiului Testament este cunoscut şi editat în istoria biblică a Revelaţiei dumnezeieşti, începând cu cartea Facerii şi sfârşind cu cărţile Macabeilor. Calendarul cărţilor lui Moise ne este cunoscut. Calendarul cărţilor Regilor, de asemenea. Calendarul Evangheliilor din Noul Testament ne este binecunoscut, încheindu-se cu Învierea Mântuitorului şi cu Înălţarea Sa la cer. Calendarul Faptelor Apostolilor se deschide cu măslinii de pe Muntele Înălţării, urmat de limbile de foc ale rugului aprins al Cincizecimii sau Rusaliilor şi se încheie cu naufragiul Sfântului Apostol Pavel din insula Malta şi sosirea apostolului neamurilor la Roma.
Calendarul Apocalipsei începe cu Duminica din insula Patmos şi se încheie, fără a se închide, cu apele limpezi cum e cristalul ale râului vieţii, care izvorăşte din tronul lui Dumnezeu şi al Mielului. Calendarul necunoscut al Apocalipsei este purtat pe aripile vulturului ioaneic care zboară în înaltul cerului teologiei (Apocalipsă 8, 13), care îşi împrumută aripile femeii, icoana Maicii Domnului şi a Bisericii, ca să zboare departe, în pustie, în vremuri antihristice (Apocalipsă 12, 14). Calendarul necunoscut al Apocalipsei este ascuns în taina ruperii şi desfacerii celor şapte peceţi ale cărţii din mâna Mielului lui Dumnezeu, rostit prin glasul clopotelor celor şapte trâmbiţe ale celor şapte îngeri, transfigurat prin glasul celor şapte tunete şi revărsat prin cele şapte potire ale lui Dumnezeu.
Înţelegând prin Calendarul necunoscut al Apocalipsei sau al vremurilor apocaliptice întruparea la stadii de timp şi vremelnicie a marilor revelaţii şi descoperiri dumnezeieşti din această sfântă şi dumnezeiască carte, atât în trecut, cât şi în prezent şi mai ales în viitor, ar trebui ca succesiunea textului inspirat să urmeze filele de calendar, veac după veac, până la pogorârea Noului Ierusalim din cer, de la Dumnezeu. Mai ales în frământările şi învolburările din istorie şi din prezent, fără a şti sau a cunoaşte în vreun fel viitorul eshatologic apropiat sau îndepărtat, omul sau oamenii, creştinii şi mai ales ortodocşii caută corespondenţă între timpul pe care îl trăiesc, asemenea furtunii din noaptea de pe Marea Galileii, şi candelele stelelor aprinse din dumnezeiescul candelabru al Apocalipsei. De aceea s-a pus în trecutul apropiat de ieri şi in istoria primară a Bisericii de alaltăieri, punându-se şi astăzi, precum şi mâine şi poimâine, de către fiecare generaţie de oameni sau creştini, tulburaţi de evenimente şi mai puţin limpeziţi teologic, marea întrebare: Oare pe ce pagină a sfintei cărţi a Apocalipsei sau în ce capitol apocaliptic şi verset eshatologic ne aflăm noi şi lumea, în prezentul de fiecare zi? Răspunsul nu îl putem găsi altundeva decât numai în cuvintele Mântuitorului nostru Iisus Hristos, rostite după slăvita Sa Înviere din morţi şi mai înainte de Înălţarea la cer, către Sfinţii Săi ucenici şi apostoli: „Nu este al vostru a şti anii sau vremurile, pe care Tatăl le-a pus întru a Sa stăpânire” (Faptele Apostolilor 1, 7).
Necunoscutul Calendar al Apocalipsei atârnă în casa lumii pe peretele timpului şi stă pe masa fiecărei clipe în viaţa omului. Toate zilele şi filele Calendarului necunoscut al Apocalipsei au în miezul şi în mijlocul lor Marea Sărbătoare a celei de A Doua Veniri a lui Hristos sau a Parusiei Domnului, deodată cu Sfintele Paşti ale Învierii celei de Apoi, urmată de mult- Înfricoşătoarea şi dreapta Judecată de pe urmă. Sărbătoarea Schimbării la Faţă a Domnului de pe Taborul din insula Patmos, înaintea Sfântului Apostol şi Evanghelist Ioan, ne întâmpină în primul capitol de ianuarie a acestui calendar. Pericopele Apostolului se găsesc în cele şapte Epistole către îngerii celor şapte Biserici din Asia, din capitolele 2 şi 3, pentru Liturghia dumnezeiască şi cerească din capitolul 4, cu Vohodul mic al Evangheliei cărţii cu cele şapte peceţi, din capitolul 5. Deschiderea Uşilor Împărăteşti ale celor şapte peceţi şi galopul celor patru cai din Calendarul Apocalipsei este în capitolul 6 şi la începutul capitolului 8. Duminica Tuturor Sfinţilor este sărbătorită în capitolul 7, iar cele şapte trâmbiţe de Înviere le auzim în capitolele 8, 9 şi 11, unde ni se descoperă venirea şi misiunea pe pământ a celor doi mari sfinţi, Ilie şi Enoh. Sărbătorile de martie, august, septembrie şi noiembrie ale Maicii Domnului –„femeia învăluită în soare” – sunt în capitolul 12. Semnul şi pecetea fiarei antihristice, de care trebuie să ne ferim cu toată puterea harului Ortodoxiei, este în capitolul 13, iar sărbătoarea secerişului lumii este în capitolul 14. Revărsarea celor şapte potire ale mâniei şi judecăţilor drepte ale lui Dumnezeu o contemplăm în filele capitolelor 15 şi 16. Idolul Babilonului şi căderea şi prăbuşirea acestuia le vedem în capitolele 17 şi 18, iar biruinţa desăvârşită a lui Hristos împotriva fiarei antihristice ne bucură în capitolul 19, prin Venirea Domnului pe calul Calendarul necunoscut al Apocalipsei sau al vremurilor apocaliptice alb al norului Parusiei, urmat de oştile cereşti, călări pe cai albi (Apocalipsă 19, 11-16). În filele ultime, de noiembrie şi decembrie ale Calendarului necunoscut al Apocalipsei, citim însemnări despre Gog şi Magog în capitolul 20, iar relatarea Judecăţii de Apoi ne bucură şi ne înfricoşează în Apocalipsă 20, 11-15, precum în cartea prorocului Daniel (7, 9-10) şi în Sfânta Evanghelie de la Matei (25, 31- 46). Cerul cel nou şi pământul cel nou se arată la începutul zilelor de decembrie, deodată cu Pogorârea cetăţii celei sfinte a Noului Ierusalim, din cer, de la Dumnezeu, le contemplăm în capitolul 21, iar înspre sfârşitul lunii, deodată cu sărbătoarea celei Dintâi Veniri a lui Mesia Hristos, Naşterea Domnului; pentru ca Anul Nou cel Veşnic să înceapă în capitolul 22, ultimul din Apocalipsă sau de pe cea din urmă filă a Calendarului necunoscut al Apocalipsei sau al zilelor şi vremurilor apocaliptice.
Necunoscutul Calendar al Apocalipsei îl răsfoiesc Sfinţii în cer şi caută să îl desluşească oamenii pe pământ. Editat în Evanghelii, răsfirat în Faptele Apostolilor şi scos din tiparul Epistolelor Sfântului Apostol Pavel şi al celor soborniceşti, Calendarul necunoscut al Apocalipsei este pironit pe absida stângă din altarul Revelaţiei dumnezeieşti, deasupra Proscomidiarului Sfintei şi dumnezeieştii Liturghii Arhiereşti lăuntrice şi neîncetate, făcând şi lăsând să cadă câte o miridă pe Sfântul şi marele Disc al Teologiei şi câte un strop de vin în Sfântul şi marele Potir al Teologhisirii tainelor lui Dumnezeu, pentru fiecare om pământean şi pentru lumea întreagă.
Calendarul necunoscut al Apocalipsei este cea din urmă Pericopă evanghelică a întregii Revelaţii dumnezeieşti. Parţial cunoscut şi în cea mai mare parte rămânând necunoscut, dominat de Zile şi Sărbători cu dată fixă şi de mai multe Zile şi Sărbători cu dată schimbătoare, scrise cu roşul Sângelui dumnezeiesc al lui Hristos, vărsat pentru şi peste negrul păcatelor oamenilor şi presărat cu seninul albastru al pocăinţei lor şi al iertării lui Dumnezeu, cu Duminici, Sărbători şi Zile obişnuite, Calendarul necunoscut al Apocalipsei îl primim de fiecare dată la sfârşit de An vechi, pentru început de An nou!
Calendarul Apocalipsei este Cartea Vieţii Mielului lui Dumnezeu. Nu ştim unde se găseşte şi se va regăsi Anul Domnului (…), „cel ce vine”, în necunoscutul şi numai de Dumnezeu ştiutul şi de către Sfântul Apostol şi Evanghelist Ioan, tâlcuitul, Calendar al Apocalipsei.
Oare cum ar arăta Sfânta şi dumnezeiasca Scriptură dacă s-ar deschide cu Apocalipsa?
(Hăţăgel, 30 noiembrie 2021, Sfântul Apostol Andrei cel întâi chemat, ocrotitorul României şi Sfântul Ierarh Andrei Şaguna, Mitropolitul Transilvaniei).
† PS Daniil Densuşeanul
