1. Cât de mult doresc să fiu una cu fraţii mei?..Cât de mare îmi este iubirea faţă de ei?…Dar oare sunt gata sa ma uit pe mine pentru a trai prin ei?
Cât de mult îmi doresc… cât de mare este iubirea…sunt eu gata…?
Mereu am crezut că iubirea mea e mare…dar proba contrarie m-a smerit…Şi totuşi îmi doresc mult să am acea iubire statornică, jertfitoare…să uit complet de mine, de nevoile mele…Poate că uneori uit de mine…dar nu îmi dau seama, şi e bine fiindcă aşa pot sta în smerenie…Fraţii mei ar trebui să răspundă la întrebarea referitoare la cât de mare e iubirea mea…Dacă ei nu o simt, degeaba declar eu că o am…Fapte, nu vorbe se cer…
2. Oare cat de mult ma identific cu trupul lui Hristos, Biserica? Se poate spune despre mine, parte din Trupul lui Hristos, sau sunt o mana ratacita, un picior aruncat, sau un ochi negru?
Aşa de mult îmi place metafora aceasta a Bisericii ca Trup al Lui Hristos…Aş putea spune că Trupul lui Hristos nu poate fi decât întreg şi perfect…Iar despre noi putem spune că facem sau nu facem parte din trup…Dacă eu ascult de Cap, de Hristos, sunt în Trup…dacă mă doare durerea altui mădular, sunt în Trup…Numai că uneori, parcă simt că sunt ,,amputată” …ori de păcatul meu, ori de neiubirea altora…
3. Suflete al meu, ai cântat azi? Sau doar te-ai plâns de neajunsuri, având mereu o faţă posomorâtă?…
Am zile când cânt de una singură prin casă…şi cântecul acela e mereu însoţit de un zâmbet…Azi încă nu am apucat, dar simt cum inima ar vrea să cânte…
4. Ne-am gândit în dimineaţa aceasta la sfârşitul nostru?
Cu ce mă duc?
Când stai la popas, ce scoţi din traistă?
Cred că m-am gândit chiar astă noapte…ori am visat…În faţa acestui gând mă simt neputincioasă…Nu aş avea ce să dau decât iubirea mea, aşa slabă cum e ea…dar aş şti că am dat tot, întreg…Mi-e teamă să nu se termine uleiul…şi mi-e teamă că nimeni nu mi-ar împrumuta…Aş vrea să am în acea ,,traistă” cât mai mult ulei, să pot da şi altora…
5. Te-ai uitat azi adanc in oglinda? Ce ai vazut?
Azi am văzut un zâmbet…apoi seninul, apoi copiii şi soţul, apoi i-am zărit pe fraţii mei…şi în final, o lacrimă de dor…
Miriam
