- SCRISOAREA IX
Ciprian urează sănătate fraților preoţi şi diaconi care locuiesc la Roma
1.Pe când la noi, fraţi preaiubiţi, umbla un anume zvon despre plecarea din viaţa aceasta a bunului bărbat, confrate al meu şi ştirea părea îndoielnică, am primit de la voi scrisoarea, trimisă mie prin ipodiaconul Crementius, în care eram înştiinţat pe deplin despre slăvitul lui sfârşit şi chiar m-am bucurat întru câteva că, precum cârmuirea, şi sfârşitul i-a fost vrednic de cinste.
2. Tocmai în legătură cu aceasta vă şi fericesc foarte mult, pentru că însoţiţi pomenirea lui cu o mărturie atât de bogată şi luminoasă, astfel încât prin voi ni se arată că, pe de o parte şi voi aveţi un titlu de glorie în privinţa memoriei întâistătătorului, dar pe de alta și nouă ne oferă o pildă de credinţă şi virtute. Căci, pe cât de primejdioasă este căderea întâistătătorului pentru căderea celor care îl urmează, tot pe atât de folositor, dimpotrivă şi de mântuitor lucru este atunci când episcopul se oferă fraţilor pe sine drept exemplu prin tăria vrednică de urmat a credinţei sale.
2.1. Am citit şi o altă scrisoare, în care nu s-a desluşit după semnătură nici cine a scris-o, nici către cine a fost scrisă. Şi fiindcă în această scrisoare m-au mişcat atât scriitura, cât şi cuprinsul
1 Papa Fabian, martirizat la 20 ianuarie, în anul 250.
şi chiar hârtia, aceeaşi scrisoare v-am retrimis-o ca să recunoaşteţi dacă este chiar cea pe care i-aţi dat-o ipodiaconului Crementius spre a o aduce, ca să nu fi fost ascuns ori schimbat ceva din adevăr.
2. Pentru că într-adevăr, este peste măsură de grav, dacă adevărul unei scrisori clericale a fost falsificat printr-o minciună oarecare şi prin reacredinţă. Aşadar, ca să putem şti acest lucru, recunoaşteţi voi dacă şi scrisul şi subsemnătura sunt ale voastre şi rescrieţi-ne nouă ce se întâmplă cu adevărat.
Vă doresc, fraţi preaiubiţi, să fiţi mereu bine sănătoşi.
SFÂNTUL CIPRIAN EPISCOPUL CARTAGINEI
Scrisori / Editura Sophia
