CÂND AM SĂ PLEC…
Când am să plec aş vrea să spun la toţi cei ce-mi rămân în lume cuvântul cel mai sfânt şi bun ce-aş vrea.
Când am să plec aş vrea să spun la toţi cei ce-mi rămân în lume cuvântul cel mai sfânt şi bun ce-aş vrea.
Nu-mi acoperiți mormântul cu cununi, ci cu iubire; Nu cununi am vrut în viață, ci cântare și-nfrățire Căci cununile se uscă și se.
Ce limpede văd azi, Iisuse, de ce-am venit eu pe pământ, ce preţ ai pus vieţii mele, ce rost dumnezeiesc şi sfânt! Acum.
Iubirii care n-a uitat credinţa cea jurată, dă-i cerul cel mai preacurat, Iubire Preacurată! Iubirii ce-a adus frumos preasfânta ascultare, dă-i cerul Maicii.
Nu vă-nchideţi încă, Porţile Iubirii, până nu soseşte lacrima zdrobirii, dragostea trezită, arsă de mustrare, care-nvinge-ori moare, care-nvinge-ori moare. Nu vă-nchideţi încă, Porţile.
Doamne, fă să-mi strălucească dragostea luminii Tale, în iubirea mea frăţească arătată pe-orice cale. Dragostea neprefăcută totdeauna să-mi lumine toată viaţa petrecută între.
Acolo unde-afla-mi-voi odihnire, un veşnic Mai va înflori mereu, cu cald veşmânt de cântec şi iubire, acoperind cu drag mormântul meu. Acolo liliecii.
O, nu mai spun vreodatã c-aş vrea sã nu mai mor Când trecerea prin toate e-un mers aşa frumos când fericit mi-e locul.
Pentru Cine-mi pun eu oare astăzi flori pe masă, pentru Cine-mi fac curată primitoarea casă, pentru Cine pun portiţei steagul de mireasă? –.
Cel prefăcut trădează când nu mai e câştig cum cel fricos trădează când nu mai are gloată, cel uşuratic fuge când nu mai.