Pentru Cine-mi pun eu oare astăzi flori pe masă,
pentru Cine-mi fac curată primitoarea casă,
pentru Cine pun portiţei steagul de mireasă?
– pentru Tine, pentru Tine, Crucea mea frumoasă!
Cui mi se-ndulceşte gândul ca un stup de miere,
Cui Îi tot priveşte-n cale lunga mea vedere,
Cui Îi spune mii de gânduri plânsa mea tăcere?
– Ţie, numai Ţie, Scumpa, Dulcea mea Durere!
De ce seara vine plânsul nelipsit la mine,
dimineaţa, Bucuria de ce nu-mi mai vine?
De ce inima-mi întreagă Ţie mi se-aţine?
– Soarele vieţii mele, de ce uiţi de mine?
Vino, Dimineaţă Sfântă, zările-mi străluce,
vino, pune-mi o cunună albă după cruce,
vino, gura Ta să-mi spună şoapta cea mai dulce,
– vino!
şi din împreună nu mi Te mai duce!
Săgeţile biruitoare / Traian Dorz. – Sibiu: Oastea Domnului, 2006
