Oastea Domnului

Caută şi te împacă cu Dumnezeu!

Fraţilor dragi, hotărâţi-vă pentru Domnul Iisus! Hotărâţi-vă pentru Hristos! Hotărâţi-vă pentru viaţa veşnică! Cu Dumnezeu nu aveţi de pierdut niciodată şi nimic. Fără Dumnezeu pierdem totul. Pierdem şi pământul de sub noi odată…

Să ne dăm toată silinţa ca, de la asemenea binecuvântate oaze, ospeţe duhovniceşti, să nu plecăm nici unul acasă aşa cum am venit. Să nu plecăm nici unul sărac. Cum spune Cuvântul lui Dumnezeu în Apocalipsa, capitolul 3: „Fiindcă zici că eşti bogat, te-ai îmbogăţit şi nu duci lipsă de nimic, şi nu vezi că eşti sărac, nenorocit, orb şi gol”. Nu vezi? Păi omul fără Dumnezeu aşa este! Sărac, orb, nenorocit şi gol. Cercetează-te bine tu, care poate nu te-ai împăcat… careva. Noi nu ştim cine. Dar acela care nu s-a împăcat încă cu Dumnezeu, cât e de gol, cât e de sărac, cât e de orb, cât e de nenorocit… Caută şi te împacă cu Dumnezeu! E o ocazie atât de sfântă!

Acum permiteţi-mi, lăsaţi-mă să vă spun că într-o zi, împreună cu un frate (care-i şi el aici), veneam de la o nuntă din Moldova şi intram în altă nuntă. Asistaserăm o jumătate de zi la o nuntă şi pe urmă am trecut cu maşina dincolo, la cealaltă nuntă. Şi acolo era o altă mulţime… extraordinar. Că n-a fost chip să putem intra în adunare. N-a fost chip. Şi am stat acolo la margine, aşa cum se cuvine să stăm. Şi acolo la margine am văzut-o pe o femeie că plângea grozav, că la mijloc se predau suflete lui Hristos (multe, multe suflete s-au predat). Şi femeia asta stătea în margine şi se vedea oarecum dezmoştenită, că pe ea n-o ia nimeni în seamă. Şi plângea grozav. Şi-i zic:

– Auzi, dumneata Îl iubeşti pe Domnul Iisus?

– Vreau să-L iubesc, dar eu nu ajung acolo la mijloc, să mă rog şi eu, să declar şi eu, să spun şi eu ceva…

– Zi numai atâta, din toată inima şi din tot sufletul: „De azi încolo şi eu Îl iubesc pe Domnul Iisus!”.

Şi a zis femeia. Şi imediat peste ea a venit harul lui Dumnezeu, s-a liniştit, era bucuroasă, era fericită! Aşa vine bucuria din partea lui Dumnezeu.

Fraţilor, nu-i mai frumos de o mie de ori aşa, decât aşa cum face [lumea]? (…)

Nunta cu Domnul Iisus e sfântă, e dreaptă, e curată, e binecuvântată! Măi fraţilor, măi! Nunţile cu Dumnezeu, o nuntă cum a fost cea din Cana Galileii… Ce frumos ne-a spus şi fratele că a văzut acolo unul din vasele din Cana Galileii pe care au avut poruncă slugile să le umple cu apă şi Domnul Iisus le-a binecuvântat. Da! A prefăcut apa în vin. Şi a rămas [de atunci] acea amforă, acel vas pe care îl ţineau acolo, probabil în familie, pentru curăţenie. Şi Domnul Iisus a spus: „Toate vasele acestea, şase, le umpleţi cu apă”.

Dragii mei! Aici nu vedeţi frăţiile voastre, nu vedeţi… nu vedeţi, iubiţilor, că e harul lui Dumnezeu aci? Nu mâncare, nu băutură, nu nimic! Şi suntem plini de viaţă veşnică şi de dragoste. Cui nu are răbdare, Dumnezeu îi înmulţeşte şi răbdarea. Cui îi e foame, i se şterge şi foamea. Numai nu îi e foame; nu îi e sete; n‑au oamenii timp de lucrurile acestea. Ci tremură de dragul Împărăţiei lui Dumnezeu; de al Evangheliei lui Hristos; de al mântuirii lui Hristos; de al fericirii pe care o îmbie El şi celui din urmă: „Veniţi la Mine toţi cei osteniţi şi împovăraţi”. Toţi! Fratele meu, nu uita că şi tu eşti chemat! Şi tu, când a zis El: „Veniţi la Mine toţi cei osteniţi şi împovăraţi şi Eu vă voi da vouă odihnă. Luaţi jugul Meu că-i bun şi sarcina Mea că-i uşoară.” Dar se poate un jug mai dulce, un jug mai bun?…

Astăzi îi spuneam unui tânăr – stătea cu ţigara în gură – şi zic către el:

– Am fost îmbiat undeva [cu promisiunea] că mi se dă libertate, că îmi dă drumul să plec acasă dacă fumez o ţigară. Şi am spus: „Şi aşa îmi daţi drumul. Nu! Nu fac aşa ceva!”.

Dragii mei, nu se poate! A fi cu Dumnezeu înseamnă să fii în felul cel mai curat, cel mai frumos, cel mai cinstit. „Apropiaţi-vă de Dumnezeu, zice Sfântul Apostol Iacov, şi El Se va apropia de voi. Curăţiţi-vă mâinile, păcătoşilor! Curăţiţi-vă inima, oameni cu inima împărţită!”

Fraţilor, slăvit să fie Domnul!

din vorbirea fratelui Ioan Opriş de la nunta de la Simeria – 27 iulie 1985

Strângeţi fărâmiturile / Traian Dorz. – Sibiu: Oastea Domnului, 2010, vol IV

Lasă un răspuns