„Căutaţi mai întâi Împărăţia lui Dumnezeu şi dreptatea Lui, şi toate acestea se vor adăuga vouă” (Matei 6, 33).
În urcuşul nostru duhovnicesc, avem multe ispite, piedici de la vrăjmaşul sufletelor noastre, ca să nu ajungem la Ţinta dorită de noi, în Împărăţia lui Dumnezeu. Singurul lucru pe care îl vrea diavolul să-l facă cu noi este să ne rupă de Domnul Iisus, prin gânduri, prin pofte şi prin toate ispitele.
Privind cu ochii mereu la Mântuitorul Hristos, la Crucea Lui, la biruinţele Lui şi la iubirea Lui faţă de noi, putem trece şi noi biruitori prin toate ispitele vieţii. Preaiubitul nostru Mântuitor ne aşteaptă pe toţi în Împărăţia Sa cea cerească. Să nu ratăm mântuirea noastră, să ne silim şi să ne pregătim pentru viaţa veşnică. Dacă atunci când plecăm într-o călătorie ne pregătim, cu atât mai mult trebuie să ne pregătim încă din viaţa aceasta pentru călătoria spre Viaţa cea veşnică, pentru Ierusalimul cel ceresc.
Cea mai mare minune este atunci când o inimă de piatră se schimbă într-o inimă de carne, când un păcătos, un îndrăcit, un om cuprins de toate relele se întoarce cu faţa către Dumnezeu. Oricât ţi-ar spune cineva despre Domnul Iisus, dacă nu L-ai cunoscut tu, personal, nu înţelegi mare lucru. Numai după ce Îl afli pe Domnul, poţi să spui din toată inima, aşa cum a spus Sf. Ap. Filip: „L-am aflat pe Domnul!” (In 1, 45)… Ce simţământ fericit! Ce stare negrăit de minunată este această întâlnire personală cu Domnul!
Când sufletul Îl află pe Domnul, sau, mai bine zis, când sufletul răspunde la chemarea lui Dumnezeu, de atunci începe să simtă înlăuntrul său Împărăţia Lui, deoarece Mântuitorul spune: „Împărăţia lui Dumnezeu este înlăuntrul vostru” ( Lc 17, 21).
Tânărul cel bogat, din Evanghelie, a venit la Domnul Iisus deoarece era într-o căutare a vieţii veşnice ( Lc 18, 18). Dar, când Mântuitorul îi spune: „Vinde toate câte ai şi le împarte săracilor, şi vei avea comoară în ceruri” (Lc 18, 22), pentru că tânărul nu a fost sincer, el pleacă întristat, deoarece inima lui era legată de cele pământeşti. Dacă ne dorim cu adevărat viaţa veşnică, trebuie să renunţăm la toate lucrurile pământeşti de care inima noastră este legată, după cum spune Psalmistul David: „Bogăţia de ar curge, nu vă lipiţi inima de ea” (Ps 61,10).
Trebuie să fim foarte atenţi, deoarece Domnul nu ne spune să vindem tot şi să nu avem cele de trebuinţă, ci El ne cere inima noastră
„Tinere, dă-mi inima ta!” (Pilde 23, 26). Cel care caută doar bunurile cele pământeşti le va pierde pe cele duhovniceşti. Dar cine le caută pe cele duhovniceşti le va avea şi pe cele pământeşti, căci aceasta ne spune Domnul Iisus: Căutaţi mai întâi Împărăţia lui Dumnezeu şi dreptatea Lui, şi toate acestea se vor adăuga vouă” (Mt 6, 33).
Şi eu, ca tânăr, când am înţeles această minunată chemare, am lăsat totul… Am lăsat lumea cu toate ale ei şi nu mă mai gândeam la nimic decât să fiu cu Domnul Iisus. Ce fericire de negrăit am trăit şi trăiesc de când L-am aflat pe Domnul!… Poţi să ai toate bogăţiile lumii, căci toate sunt nimicuri dacă nu-L ai pe Domnul Iisus. Niciodată lucrurile pământeşti nu mi-au adus o împlinire. Mereu simţeam un gol, o lipsă în sufletul meu… Şi acest gol nu-l poate umple nimeni şi nimic decât numai Domnul Iisus.
Aş dori să spun către toţi tinerii din Oastea Domnului şi nu numai: Preaiubiţi tineri, nu căutaţi o fericire în lumea aceasta, care trăieşte departe de Dumnezeu! Nu vă lăsaţi copleşiţi de duhul lumii! Nu staţi departe de Biserică şi de Adunare, de această cerească şi divină Lucrare în care am învăţat şi învăţăm să-L iubim pe Domnul Iisus!… Să ascultăm întotdeauna de Cuvântul Domnului şi să căutăm fericirea numai cu El, deoarece în Domnul aflăm adevărata fericire.
Daniel MISTREAN
