Ce dulce-a fost cândva chemarea
Cuvântului mântuitor,
– Tu l-ai respins cu nepăsarea,
şi-acum atâtea răni te dor!
Ce dulce-a fost cândva tăcerea
de dup-al rugăciunii har,
– Tu i-ai rărit îngenuncherea,
şi-acum ţi-e inima gheţar.
Ce dulce-a fost cândva umblarea
cărărilor cu ochi curaţi,
– Tu le-ai schimbat încredinţarea,
şi-acum în plâns pustiu te zbaţi.
Ce dulce-a fost cândva ocara
alături de Hristos, lovit,
– Tu i-ai îndepărtat povara,
şi poţi s-o tot regreţi zdrobit.
Ce dulci au fost a’ rugăciunii
cântări şi căi, şi stări cereşti,
– Tu le-ai vândut deşertăciunii,
şi-acum tot poţi să te căieşti.
Ce dulci au fost cândva, când toate
curate în Hristos le-ai vrut,
– dar n-ai vegheat… şi-n veci nu-ţi poate
nimic întoarce ce-ai pierdut.
TRAIAN DORZ din ”Cântări Nemuritoare”, ediţia a II-a
Editura Oastea Domnului, Sibiu, 2014
