17. O, cât de minunat este să vezi avântul tot mai puternic, mersul tot mai frumos şi roadele tot mai curate ale unei credințe care nu pune nici o condiție lui Dumnezeu sau semenilor săi,
ci face totul cu dragă inimă, fără să aştepte nimic.
Nici mai înainte de a crede – şi nici mai în urmă, după ce a crezut.
18. Ce frumoasă este credința care crede numai de dragul credinţei
şi iubeşte numai de dragul iubirii,
şi face binele numai pentru bucuria binefacerii…
Nu este o mai mare binecuvântare de la Dumnezeu decât aceasta.
O, de am dori-o şi am dobândi-o cu toții!
19. Fiul Tatălui S-a purtat în toate, spre a-I fi cu adevărat un Fiu ascultător şi plăcut Tatălui Ceresc (In 12, 49).
N-a fost Cuvânt al Tatălui pe care Fiul să nu-L fi ascultat…
De aceea n-a fost nici rugăciune a Fiului pe care Tatăl să n-o asculte.
Aşa Se poartă întotdeauna Tatăl Ceresc cu orişicine doreşte să-I fie un fiu al Său ascultător şi plăcut.
20. Ce dulce şi cerească este părtăşia ascultării dintre sufletul credincios şi Tatăl cel Ceresc!
Nu este o mai dumnezeiască fericire pe pământ ca această părtăşie în care sufletul ascultă de Dumnezeu,
iar Dumnezeu ascultă de el.
O, Doamne Duhule Sfinte, Te rugăm, dă-ne tuturor o astfel de stare.
Amin.
Crucea mântuitoare / Traian Dorz. – Sibiu: Oastea Domnului, 2007, pag. 19-20
