“Ce este mai dulce de auzit decât numele păcii? Sau ce este mai sfânt şi mai plăcut omului, decât să trudească pentru ea?” –spune Sfântul Vasile
“Pacea – spune Sf. Augustin – este un bun atât de mare, încât dintre toate bunurile pământeşti şi trecătoare, nimic nu este mai plăcut decât ea, nimic mai de râvnit, nimic mai bun de găsit”.
“Căci – zice Sf. Gigore de Nyssa – toate bunurile de care se poate bucura cineva: averi, şcoli, locuri de agrement, nu valorează nimic fără pace”.
Asemenea spune şi Sf. Ioan Gură de Aur: “Ne rugăm, cerând pace şi pe îngerul păcii, fiindcă nimic nu este asemenea ei. La biserică, în rugăciuni, în litanii, în cuvinte de urare, o dată, de două ori, de trei ori şi de mai multe ori, întâistătătorul Bisericii dă pace, zicând: Pace vouă! Pentru ce? Pentru că ea este mama tuturor bunurilor, temei al bucuriei”.
Iar Isidor Pelusiotul zice: “Pacea amestecată cu dreptatea este un bun dumnezeiesc; dacă una din ele lipseşte, se vatămă frumuseţea virtuţii. Pentru că pacea există şi între răufăcători şi între lupi; la răufăcători – pentru vătămarea semenilor, iar la lupi – pentru distrugerea turmelor. De aceea, noi nu o putem numi pace, decât pe aceea care este împodobită cu dreptate”.
Să medităm cu atenție la ce cele spuse mai sus, pentru că fiecare dintre noi suntem chemați să învățăm adevăratul înțeles al cuvântului pace, să “fim făcători de pace” și cu aceasta să biruim răutatea lumii în care trăim.
Cristina
