„(…) Credem că Mâna Domnului, ocrotitoare, păzeşte Lucrarea Oastei Domnului, şi nu s-ar putea altfel. Dacă Lucrarea aceasta, în concepţia Părintelui Iosif, e un «copil» al Bisericii lui Hristos, în aceea a fratelui Traian ea este o «fiică» a Bisericii. E foarte interesant lucrul acesta! Ce legătură frumoasă au făcut în ce priveşte definirea Lucrării lui Dumnezeu, care este Oastea Domnului! Cum să nu ne bucurăm şi cum să nu-I mulţumim Bunului Dumnezeu pentru toate câte le face? (…)
Venim pe şirul Istoriei vieţii Oastei Domnului care este atât de scurt. Cum a plecat de aici Părintele Iosif! (…) A plecat Părintele… Dar importantă este şi întreaga desfăşurare a evenimentelor drumului parcurs de generaţia noastră. Să umblăm cu cea mai mare băgare de seamă, să nu ne abatem nici într-o parte nici într-alta, ca Dumnezeu să poată să binecuvânteze urmele şi paşii noştri. (…) Să poată şi cei care vor veni după noi să afle măcar aceeaşi fericire şi aceeaşi bucurie ce le-am aflat noi.
Îmi amintesc de primii ani după ce am cunoscut pe Domnul. Sigur, au fost câteva luni numai, pentru că începuse Războiul. După şase luni, am plecat dintre fraţi şi din adunare, despărţindu-ne ca la o înmormântare. Deja începuse Războiul şi veneau unii răniţi de pe front. Şi ne-am reîntors după aceea. Şi s-a reînceput imediat după Război activitatea Oastei Domnului. A fost o libertate exact ca şi aceasta de după Revoluţia din ’89. Apăruse cartea de cântări a fratelui Traian cu cântările Apocalipsei şi era cine să aranjeze melodiile. Vă mărturisesc în faţa lui Dumnezeu, însufleţirea tineretului după al Doilea Război, în cadrele Oastei Domnului, a fost ceva ce nu ştiu când se va mai putea trăi cu bucuria pe care o aveam noi. Aşteptam din clipă în clipă să vină Domnul şi să ne ducă în Împărăţia Lui. Asta era starea noastră, şi aşa a mers până când au venit încercările. (…) Toate acele stări binecuvântate erau o răsplată a celor care au suferit înainte. Cât de frumos e drumul parcurs de fraţii noştri de până aici! Iată, noi culegem roadele jertfelor şi anilor plătiţi cu suferinţă.
Să se pregătească şi cei tineri pentru o nouă cruce pe care Domnul o va da nu ştiu cărui tânăr . Dar întotdeauna ea va fi răsplătită şi binecuvântată, atât pentru aici, cât şi pentru Dincolo, mai ales; vor veni alţii să culeagă rodul jertfelor lor. Noi ne bucurăm că ne vedem. Au semănat alţii, au muncit alţii, s-au trudit alţii; noi ne bucurăm acum.
Ce facem noi? Asta ne-a fost nouă întrebarea astăzi: Ce facem în situaţia în care ne aflăm?
Bunul Dumnezeu să ne ajute să putem primi Cuvântul Său, şi prin pilda celor dinaintea noastră să ne întoarcem acasă de aici, de la Sibiu, aşa cum trebuie să ne întoarcem după o întâlnire cu fraţii, după o întâlnire cu Domnul, după o întâlnire cu Duhul Oastei dulce, şi plin, şi smerit. Şi-ntr-o dragoste fierbinte… Acolo unde ne întoarcem, cei care până acum am spus un cuvânt să-l spunem acum cu mai multă dragoste. Cei care am dus de la Sibiu un ziar să ducem două. Cei care am făcut un pas în calea cea bună să îi înmulţim, să ne luăm un legământ şi o hotărâre nouă, mereu punând în faţa Domnului puţinul cât l-am făcut faţă de cât suntem datori să facem, faţă de dragostea pe care a dat-o şi care L-a costat pe Domnul răscumpărarea noastră, ca să ajungem să fim copii ai Lui. Să ne bucurăm în starea asta, ca să putem apoi, după toate astea, să ne întâlnim cu toţii, cu miile de fraţi, în Împărăţia Lui Cerească şi Acolo să-L binecuvântăm, ca şi prin felul nostru să binecuvânteze Dumnezeu pe cei care vin după noi, aici unde ne-a aşezat El: în Oastea Lui, în Biserica Lui, în Neamul şi în poporul nostru; în felul şi în pilda acelora despre care obişnuim să spunem mâine, când ne vom uita la cruce: «Aduceţi-vă aminte de mai-marii voştri care v-au vestit Cuvântul lui Dumnezeu, uitaţi-vă cu băgare de seamă la sfârşitul felului lor de vieţuire şi urmaţi-le credinţa». Facem aşa? Câţi n-am făcut să plecăm cu legământ ca să-l facem mai frumos şi mai cu drag de-acuma. Amin.“
fratele Moise Velescu
din cuvântul la a 61-a comemorare a trecerii la cele veșnice a Părintelui Iosif Trifa ( februarie 1999 )
