Să se bucure şi să se veselească de Tine, toţi cei ce Te caută pe Tine, Doamne, şi să zică pururea cei ce iubesc mântuirea Ta: "Slăvit să fie Domnul!" (Ps. 39,22)
  • Set Logo Section Menu from Admin > Appearance > Menus > "Manage Locations" Tab > Logo Section Navigation
Slăvit să fie Domnul!
Home Ce înfăţişare are azi Marea Moartă / MIT ÁBRÁZOL MA A HOLT-TENGER

Ce înfăţişare are azi Marea Moartă / MIT ÁBRÁZOL MA A HOLT-TENGER

Ce înfăţişare are azi Marea Moartă / MIT ÁBRÁZOL MA A HOLT-TENGER

Când am fost în pelerinaj la Ierusalim – în toamna anului 1925 – am văzut şi Marea Moartă. În cartea cu însemnările călătoriei la Ierusalim se află scris pe larg şi despre Marea Moartă. Dăm şi în cartea aceasta unele amănunte.

Iordanul şi Marea Moartă se află, de la Ierusalim spre răsărit, la o depărtare de 30 kilometri.

O cale lungă şi grea. Trecem prin locuri sterpe şi pustii. Ce lucruri grozave! Oriîncotro te uiţi – numai dealuri pustii, arse de soare şi spălate de ploi. Nici o verdeaţă, nici un picur de apă.

Şi tot coborâm şi iar coborâm. De la Ierusalim până la Marea Moartă este un coborâş mare. Parcă e o predică şi acest coborâş, parcă predică şi el zicând: aşa e şi viaţa când apuci a te coborî spre apele morţii şi ale pieirii sufleteşti.

În sfârşit, iată Marea Moartă. În ce cufundătură grozavă e această apă! Marea Moartă se află la 420 metri sub suprafaţa Mării Mediterane. E aceasta o adâncime unică în felul ei. Marea Moartă e cea mai joasă dintre toate apele câte sunt pe suprafaţa pământului. E singura în felul ei pe toată suprafaţa pământului. Când te uiţi înapoi, pe unde am ajuns aici, parcă te-ai fi coborât în fundul lumii, atât de joasă este această mare. Când te apropii de Marea Moartă simţi un aer apăsat şi greu ce iese din catranul cel mult ce-l are această apă. Apa mării e liniştită de tot şi negrie; parcă şi înfăţişarea ei îţi dă un fior al morţii.

Închipuiţi-vă o apă mare înconjurată din toate părţile de pustietate şi moarte. Nici un vânt nu mişcă această apă, nici un fel de mişcare nu vezi cât poţi pătrunde cu ochiul; nici un val, nici o pânză de corabie, nici o vietate, nici o mişcare. Parcă e o apă şi o lume încremenită. Un fior de groază te cuprinde. Abia ai apucat să scapi din praful şi căldura înăbuşitoare a drumului şi a pustiului să ajungi la o apă, şi, când ajungi la apă, abia apuci să scapi de ea. „Un fior de groază, de dezgust şi de tristeţe – scrie un scriitor englez – simţi când ajungi la Marea Moartă. Cauţi să te depărtezi cât mai curând de aceste locuri blestemate.“

Urmările şi urmele păcatului doar nicăieri în lume nu se văd aşa de înfiorător şi de grăitor ca aici, la locul unde au fost Sodoma şi Gomora.

Dăm mai jos chipul Mării Moarte. În apele ei nu trăieşte nici un fel de vietate. Peştii care vin din Iordan se pietrifică, aşijderea şi lemnele. În chip se văd câteva ramuri, pietrificate, scoase din apele mării.

Iordanul se varsă în Marea Moartă, dar apele lui se evaporă repede amestecându-se cu sărătura cea grozavă.

Apa Mării Moarte e cea mai sărată dintre toate apele din lume. O mie kilograme de apă conţin o sută kilograme sare. E atât de sărată această apă încât de vrei să te cufunzi în ea nu poţi căci te ţine la suprafaţă. Sunt călători englezi care îşi iau cartea de citit, se dezbracă şi, întinzându-se cu faţa în sus peste faţa apei, citesc din carte aşa cum ai citi tolănit pe iarbă. Sărătura îi ţine deasupra apei. Dar să te ferească Dumnezeu să nu-ţi ajungă apa în ochi, în gură sau pe nas căci nu te mai ustură, ci te arde ca şi când ai pune foc. Un om ce se scaldă în Marea Moartă, când iese din apă nu-l mai cunoşti, e tot încărcat cu sare de parcă-i nins.

Iată ce scrie un englez care s-a scăldat în apa acestei mări. „Am intrat – scrie englezul – în mare cu convingerea că se înoată foarte uşor, dar am fost surprins când am constatat că nu mă puteam servi de picioare, care rămâneau afară din apă, şi numai cu mâinile înaintam foarte puţin. Se pare că pluteşti pe o apă uleioasă; ea este neplăcută la atingere şi te simţi rău într-însa. Trebuie să înoţi pe o coastă; având astfel o mână şi un picior în apă, se poate înainta cu mai multă uşurinţă.

Neavând punct de sprijin îndestulător, nu eram stă­pân pe mişcările mele şi eram ridicat şi aruncat la dreap­ta şi la stânga. Într-una din aceste mişcări involuntare am băut puţin din această apă îngrozitoare. Intenţia mea fu­sese de a bea puţin dar am înghiţit mai multă decât mi-a fost pofta: pot deci spune că apa aceasta este tot ce poate fi mai amar şi mai greţos; limba şi cerul gurii îmi erau ca arse, căpătai un puternic acces de tuse, şi repede o luai spre ţărm. Două zile, întruna, am simţit amărăciune şi să­rătură în gura mea.“

Pe lângă că e sărată, Marea Moartă e şi adâncă. La nord unde am fost noi, are o adâncime de 400 metri, la sud e mai mică. În lungime Marea Moartă are 90 km, iar în lăţime 54.

Pe acest loc s-a petrecut fioroasa pieire a cetăţilor Sodoma şi Gomora din Biblie. Cele spuse în Biblie sunt lucruri adevărate. Arabii numesc această mare şi azi „ma­rea lui Lot“, o numire ce a trecut din veac în veac şi din popor în popor. Locul unde au fost cetăţile Sodoma şi Gomora e în partea sudică a Mării Moarte. Pe ţărmul din sud-vestul mării e un platou de stâncă ce a fost odată vatra unei cetăţi. În apropierea acestui loc a fost cetatea Sodoma şi acest orăşel ar fi fost cruţat pentru Lot. Până la anul 1200 s-au văzut urmele orăşelului Ţoar. Nu de­parte de acest loc a fost şi cetatea Gomora. În marginea mării se vede o stâncă de sare pietrificată căreia arabii îi zic până în ziua de azi „soţia lui Lot“, spunând că aici s-a prefăcut în sare soţia lui Lot (dăm alături chipul a­cestei stânci).

Învăţaţii au cercetat şi ei să afle dacă ar fi adevărate cele spuse în Biblie. De fapt au aflat că în adâncul Mării Moarte sunt crăpături mari făcute de zguduituri puternice. Însăşi marea e cufundată în pământ. Focul şi pucioasa despre care spune Biblia că au plouat peste Sodoma şi Gomora – zice un învăţat – aievea s-au şi întâmplat. Scoarţa pământului arată că un cutremur a fost pe aici şi fulge­rele din cer au aprins pucioasa şi asfaltul ce erau pe acest loc şi astfel a ars şi s-a scufundat ţinutul întreg. Iată deci că şi ştiinţa spune că adevărate sunt istoriile biblice.

Înainte de prăpăd, ţinutul acesta era plin de toate bunătăţile, de aceea s-a aşezat Lot aici. Acum însă e o pustietate ce împrăştie fior de moarte. Nimic, nici un fel de verdeaţă nu creşte în jurul acestor ape otrăvite. Nime­ni, nici pasăre, nici om nu locuiesc pe aici. Îndată ce vine seara, nici un călător nu mai cutează a trece prin aceste locuri, atât sunt de înspăimântătoare.

Doar nicăieri în lume nu se văd urmele şi urmările păcatului aşa de înfiorător şi grăitor ca aici la faţa locu­lui unde au fost Sodoma şi Gomora.

O, cum n-am eu putere să aduc pe toţi păcătoşii la Marea Moartă să le arăt urmele şi urmările păcatului! Să va­dă cu ochii şi să simtă cu inima urmele şi urmările păcatului.

Sodoma și Gomora / Iosif Trifa, Editura «Oastea Domnului» – Sibiu, 1998

* * *

Amikor Jeruzsálemben voltam zarándokúton – 1925 őszén –, többek között láttam a Holt-tengert is. A jeruzsálemi utazásomon készített feljegyzésekben részletesebben írok a Holt-tengerről. Ebben a könyvben is leírok egy pár részletet.

A Jordán folyó és a Holt-tenger Jeruzsálemtől keletre található, úgy 30 kilométernyire.

Ez egy hosszú és nehéz út. Sivár pusztaságon haladunk át. Micsoda szörnyű hely! Amerre csak nézel – csak puszta kopár hegyek, amelyeket megégetett a nap és lemosott az eső. Semmi zöld növényzet, egy csöppnyi víz sehol.

Ereszkedünk, újra és újra ereszkedünk. Jeruzsálem­től a Holt-tengerig egy nagy lejtő az egész vidék. Mintha ez a lejtő is egy prédikáció lenne, mintha prédi­kálna és ezt mondaná: ilyen az élet is, amikor elkezdesz ereszkedni a halál vizei és a lelki pusztulás felé.

Végül ott van előtted a Holt-tenger. Milyen ször­nyű mélyedésben, mélységben van ez a víz! A Holt-tenger – a Földközi-tengerhez képest – 420 méterrel lejjebb fekszik. Nemében egyedülálló. A Holt-tenger a legmélyebben fekvő víz a földön lévő összes víz közül. Amikor hátratekintünk, hogy hogyan is jutottunk ide, mintha a világ mélyére süllyedtünk volna, annyira mélyen van ez a tenger. Amikor közeledünk a Holt-tengerhez, a levegő mintha nehezebb lenne, amely a vízben levő kátránytól származik. A tenger vize csendes és sötét színű, mintha a halál képét mutatná.

Képzeljetek el magatok előtt egy nagy vizet, amelyet mindenfelől pusztaság és a halál vesz körül. A szél sem mozgatja ezt a vizet, amíg a szem ellát, semmilyen mozgást nem lehet tapasztalni, egy hullámot sem, egy vitorlást sem, semmi mozgást, semmi életet. Mintha egy megdermedt vizet és világot látnánk. Szörnyű borzongás fog el. Alig vártuk, hogy megmene­küljünk a tikkasztó hőségtől, az út porától, a puszta­ságtól, hogy vízhez érhessünk, és amikor odaértünk, alig vártuk, hogy elhagyjuk ezt a helyet. „Egy szörnyű borzongás, undor, szomorúság tölti el az embert – írja egy angol író –, amikor a Holt-tengerhez ér. Igyekszel minél előbb megszabadulni ettől az elátkozott helytől.”

A bűn következményei, a bűn útja talán sehol a világon nem látszanak annyira hátborzongatónak, annyira nyilvánvalónak, mint itt, ezen a helyen, itt, ahol Sodoma és Gomora városai voltak.

A következőkben bemutatjuk a Holt-tengert. Vizé­ben nincs semmilyen élőlény. A Jordán folyótól idejutó halak elpusztulnak, „sókövületekké” válnak, hasonló­képpen az idesodródott néhány faág is. (A képen a tengerből kivett, megkövesedett ág látható.)

A Jordán folyó a Holt-tengerbe folyik, de a folyó vize hamar „elpárolog”, mihelyt elkeveredik, elvegyül a szörnyű sós tengervízzel.

A Holt-tenger vize a világ legsósabb vize. Egy tonna tengervíz szász kilogramm sót tartalmaz. Annyira sós, hogyha el akarsz süllyedni benne, az nem lehetséges, mert megtart a felszínen. Vannak olyan angol turisták, akik fogják a könyvüket, levetkőznek és felfekszenek a víz felszínére, arccal felfelé, és úgy olvasnak, mintha a füvön lennének elterülve. A víz sótartalma olyan magas, hogy fenntartja őket. De Isten óvjon meg attól, hogy esetleg a szemedbe, a szádba vagy az orrodba kerüljön a víz, mert az nem csíp, hanem egyesen éget. Az az ember, aki megfürdik a Holt-tengerben, amikor kijön a vízből, nehezen felismerhető, a teste meg van rakódva sóval, úgy néz ki, mint egy hóember.

Íme, mit mond egy angol turista, aki megfürdött ennek a tengernek a vizében. „Amikor belementem a vízbe – írja az angol –, azzal a meggyőződéssel, hogy könnyű lesz benne úszni, meglepetten tapasztaltam, hogy nem tudtam a lábaimmal megfelelő mozgást végezni, csak a kezeimmel végzett tempókkal tudtam egy kicsit előrehaladni. Úgy tűnik, mintha egy sikamlós vízben úsznál, amelynek érintése nem olyan kellemes és nem érzed jól magad benne. Féloldalt kell úszni: így csak egyik kezed és egyik lábad van a vízben és így könnyebben lehet haladni.

Mivel az így végzett mozgásom nem volt elegendő a megfelelő úszáshoz, nem tudtam igazából kontrollálni a mozgásomat, így jobbra-balra hánykolódtam. Egy ilyen kontrollálatlan mozgás következményeként, aka­ratlanul kortyoltam egy kicsit a tenger vizéből. Csak egy cseppet akartam inni belőle, de az több lett, mint amennyire szükségem volt. Elmondhatom, hogy ez a legkeserűbb és legundorítóbb víz, ami létezik, a nyelvem és a szám ürege mintha égett volna, erősen köhögtem, krákogtam és mihamarabb a partra igye­keztem. Két napon át éreztem a »keserűséget« és a mérhetetlen »sósságot« a számban.” Mindamellett, hogy sós a Holt-tenger vize, mély is. Az északi részén, ahol mi is voltunk, 400 méter mély, délen sekélyebb. A Holt-tenger hossza 90 kilométer, széle­ssége 54 kilométer.

Ezen a helyen történt Sodoma és Gomora pusztulása. A Bibliában leírt történetek mind igazak. Az arabok még ma is „Lót tengerének” nevezik ezt a helyet. Ez az elnevezés, amely korról korra, népről népre szállt és adódott tovább. Az a hely, ahol Sodoma és Gomora terült el valamikor, az a mostani Holt-tenger déli része. A tenger délnyugati partján vagy egy sziklás fennsík, amely egykoron egy város otthona volt. Ennek a helynek a közelében terült el Sodoma városa és ez a város megmenekülhetett volna Lót miatt. Az 1200-as évekig még láthatóak volt a kis város, Cóar nyomai. Nem messze ettől a helytől volt Gomora városa. A tenger szélén látható egy szikla, egy sóbálvány, amelyet az arabok a mai napig a „Lót feleségének” neveznek, mondván, hogy itt lett sóbálvánnyá Lót felesége (lásd a szikla képét).

A tudósok megpróbálták kideríteni, hogy igaz-e, amit a Biblia ír erről a történetről. A tenger mélyén olyan mélyedéseket találtak, amelyek hatalmas földrengés következményei. A tenger a földbe van mélyedve. A kénköves tüzes eső, amelyről azt írja a Biblia, hogy Sodomára és Gomorára esett – állítja egy tudós –, valóban megtörtént. A földkéreg azt mutatja, hogy itt földrengés volt, az égből jövő villámok lobbantották lángra a ként és az aszfaltot, amely ezen a helyen volt található, és ekképpen égett el és süllyedt el ez az egész terület. Íme, a tudomány is elismeri, hogy igazak a bibliai történetek.

A pusztulás előtt ez a vidék tele volt mindenféle jóval, ezért telepedett ide Lót. Most viszont egy kietlen hely, amely halálfélelmet kelt. Semmi és semmilyen növényzet nem nő ennek a mérgezett víznek a környékén. Senki, se ember, se madár nincs ezen a tájon. Mihelyt beesteledik, egy turista sem mer ezeken a helyeken járni, annyira félelmetesek.

Talán sehol a világon nem láthatóak a bűn szörnyű és sokatmondó nyomai úgy, mint itt, ahol egykoron Sodoma és Gomora volt.

Ó, hogy nincs nekem erőm idehozni az összes bűnös embert, ide a Holt-tengerhez, hogy megmuta­ssam a bűn útját és következményeit! Hadd lássák a szemükkel és érezzék a szívükkel a bűn útját és annak következményeit.

Sodoma és Gomora / Iosif Trifa. – Sibiu : Oastea Domnului, 2009

Fordította: Juhász Tibor / Lektorálta: Patkás György / Segédkezett: Juhász Roland; Juhász Evelin

Următorul articol va fi publicat pe 13 martie 2020
A következő cikket 2020. március 13 -án teszik közzé

Author: Editor

Lasa un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *