Ce mult mi-ai dat – şi ce comori nespuse
– nu-i împãrat aşa de-avut ca eu
dar ce-Ţi fac eu, o ce-Ţi fac eu Iisuse,
îndatorat şi-ndatorat mereu?…
O, cum sã-Ţi pot puţinul ce-l pot face
cã nici acest puţin nu pot sã-l fac
şi sufletu-mi în lacrimi se desface
îndatorat şi-ndatorat în veac.
De ce nu pot sã-Ţi dau fiinţa toatã
cu tot ce am, cu inima din sân
când Tu Te-ai dat în totul dintr-o datã
ci-ndatorat ţi-ndatorat rãmân.
Dezleagã-mã Iubitul meu de toate
cum pentru mine Tu Te-ai dezlegat
sã-Ţi pot da tot ce-n inimã se zbate
atât de-ndatorat şi-ndatorat…
Traian Dorz, din volumul „Mărgăritarul ascuns”
