„Cum am putea începe orice cuvânt în locul acesta, pe plaiurile acestea, decât cu un cuvânt de mulţumire. De la începutul adunării, şirul cuvintelor inspirate de Duhul Sfânt prin gura fraţilor a curs atât de frumos. Este un an al premierelor. Am ascultat fraţi care nu mai sunt la prima tinereţe, dar care au călcat pentru prima dată în locul acesta. Şi pentru mine este o premieră. E prima dată când, îndemnat de fraţi, m-am ridicat să pot spune un cuvânt prin Duhul Sfânt în locul acesta sfânt. De aceea, îndrăznesc să cer să fiţi cu milă, deşi n-ar trebui, pentru că au trecut anii peste noi. Dar în pomul vieţii noastre tot căutăm roade şi, adeseori, găsim numai frunze, deşi ar fi trebuit de mult să aducem mult rod. Vreau să citesc pentru început două versete de la Sfântul Apostol şi Evanghelist Luca, din capitolul 1, versetul 38: Şi a zis Maria: Iată roaba Domnului! Fie mie după cuvântul tău. Şi îngerul a plecat de la ea. Şi unul de la Sfântul Marcu, din capitolul 8, versetul 34: Şi chemând la Sine mulţimea împreună cu ucenicii Săi, le-a zis: Oricine voieşte să vină după Mine, să se lepede de sine, să-şi ia crucea şi să-Mi urmeze Mie”.
Suntem la un an jubiliar, sunt 85 de ani de la ziua de 12 septembrie 1937 şi cred că toţi cei care suntem aici ne-am aplecat asupra adevărului acesta istoric. M-am aplecat şi eu şi nu de puţine ori l-am citit, dar parcă anul acesta cuvântul a vorbit mai cu ardoare. La fix cinci luni înainte de trecerea la Domnul a Părintelui Iosif, s-a desfăşurat un Sfat Frăţesc a Oastei Domnului în Sibiu, unde au participat 500 de fraţi, delegaţi din toate colţurile ţării şi de peste hotare. La momentul redactării Moţiunii, fraţii au pus o întrebare tuturor celor care erau acolo: Sunteţi de acord cu cele scrise în Moţiune? Şi un cuvânt care m-a cutremurat şi e scris de fratele Traian şi consemnat, toţi cei 500 de fraţi, într-un gând, într-o simţire şi într-un glas, au zis: Da, suntem de acord! M-am uitat peste adunarea din locul acesta, poate că suntem jumătate din cei de atunci, 250- 300 de fraţi. Dacă am fi puşi să dăm acelaşi răspuns, am putea să spunem toţi, într-un gând, într-un glas, acelaşi lucru? Fratele Traian aminteşte totuşi că a fost acolo un suflet care a spus şi el da, dar n-au trecut decât câteva ore şi apoi s-a întors împotriva Părintelui. Ce cutremurătoare este starea şi felul acesta de a spune da şi apoi de a trăda!
Am citit două versete şi nu la voia întâmplării, cred că nimic nu este întâmplător în Lucrarea de mântuire. Sărbătoarea aceasta este aşezată între două mari sărbători ale Bisericii noastre: între sărbătoarea Naşterii Maicii Domnului şi sărbătoarea Sfintei Cruci, pentru ca noi să învăţăm şi din una şi din cealaltă, şi le vedem atât de clar în viaţa Părintelui nostru Iosif. Parcă am pus în locul Sfintei Fecioare Maria numele Părintelui Iosif şi aşa de frumos se potriveşte. Cu câtă smerenie, cu câtă ascultare a primit Părintele nostru a veni între fraţi, deşi, aşa cum e scris de fratele Traian, Părintele tocmai ieşise din spital, unde ultimele două operaţii nu i se mai închiseseră şi a fost ultima dată când Părintele a fost în mijlocul fraţilor. Ce tainic lucrează Dumnezeu pentru ca noi să înţelegem peste zeci şi sute de ani care este identitatea Oastei Domnului! Ziua de astăzi statorniceşte, a statornicit atunci şi ne aduce nouă astăzi aminte despre identitatea Oastei Domnului. Fiecare dintre noi avem o carte de identitate unde ne este scris numele, prenumele, domiciliul, părinţii. Cât de frumos mărturiseşte Moţiunea despre identitatea Oastei Domnului!…”
Fratele Aurelian Gheorghiţă (Galaţi)
spicuiri din cuvântul rostit la Adunarea Oastei Domnului în cinstea Moțiunii din 12 septembrie 1937 – Certege, 10 -11 septembrie 2022
